Deşi scriu şi de prostioare gen probleme cu rds sau bănci sau whatever, viaţa mea înseamnă prea puţin aceste nimicuri. Ce înseamnă viaţa mea? Păi, o veşnică descoperire a propriei persoane, familia mea iubită, gagicul, prietena mea cea mai bună Iulia, casa, motanul Miqui, maşinuţa Frieda. Şi jobul e parte din viaţa mea, că nu am cum altfel, chit că nu e cel mai minunat lucru. Campania oamenidarnici a devenit de curând parte foarte importantă din viaţa mea. Şi aici v-aţi făcut loc şi voi. OAMENII. Oameni care aveţi problemele voastre, greutăţi, viaţă agitată, copii de crescut, credite de plătit. Dar în lumea asta haotică şi din ce în ce mai rea, voi mi-aţi arătat mie, un om pentru cei mai mulţi dintre voi necunoscut, că aveţi suflet cald, compasiune, înţelegere şi dorinţă de a ajuta. Şi, cel mai important, mi-aţi acordat ÎNCREDERE. Tocmai acum, într-un moment dificil şi ciudat, când auzi numai de şomaj, greutăţi, supărare, lipsă de bani, voi mi-aţi arătat că am de ce să mai ofer şanse României, să mă bucur că trăiesc aici, să fiu fericită că am în jur oameni.
Până acum 1 săptămână, de luni de zile de când am pornit campania, m-aţi făcut bucuroasă cu donaţiile voastre în hăinuţe, lucruşoare pe care le-am dus copiilor şi părinţilor lor. Plus bănuţi în contul oamenidarnici şi bonuri de masă de la câţiva 
colegi de servici minunaţi. Am putut astfel să cumpăr nişte detergent, săpun, nişte mâncare, dulciuri şi am bucurat nişte oameni. Sâmbăta trecută am ajuns iar la Valea Plopului, unde, din nefericire, a trecut vara şi au cam dispărut zâmbetele. E frig şi prin case bate vântul. Le-am dus haine groase, ceva pături, încălţări, ceva de mâncare, scutece şi alte produse pentru cei mai mici, rechizite, cărți. 20 de scaune şi 20 de măsuţe donaţie de la o grădiniţă. Aş fi vrut să pot să-i iau acasă la mine pe cel puţin jumate dintre ei. Ţineţi-mi pumnii să reuşesc ceea ce mi-am propus, să-i pun în legătură cu Habitat for Humanity şi la primăvară să putem să mergem la ei să-i 
ajutăm să ridice case. Finuţul meu creşte mare în burtă, mai are puţin şi iese afară. Pentru că iubita mea mamă a fost cu mine sâmbătă, i-am promis Anei-Maria că dacă nu voi putea ajunge eu la Văleni când va naşte, sigur va merge mama să-i ducă cele necesare. Am luat adresa să le pot trimite pachete la poştă, că de ajuns la ei probabil că nu voi mai putea până prin ianuarie, la botez.
Înainte de sâmbăta la Valea Plopului, joi şi vineri am fost la Budimex şi Fundeni. 
La copiii de la oncologie. V-am cerut atunci ajutor. Concret. Scutece, săpun, spirt,lapte praf. Ce aţi făcut voi în mai puţin de o săptămână? M-aţi copleşit! Bani în cont veniţi de la unii oameni pe care nu îi cunosc nici măcar după nume, alte bonuri de masă, pungi de 
pampers şi happy, cutii de lapte praf, şerveţele, beţişoare de urechi, creme, săpunuri. Un colet venit pentru copii chiar de la Timișoara. Din bani am cumpărat nişte produse anume pentru unii din copii, restul i-am împărţit şi i-am dat Ştefaniei, Biancăi, Anei-Maria, unui alt caz grav şi urgent. Aseară am fost iar la copii. Am fost tare bucuroasă că am reuşit să oferim câte ceva ajutor fiecărui copil şi fiecărei mame în parte. O gură de oxigen pentru ei.
Mai am drumuri de făcut, la copiii de la fraţii Marist, la Chitila, pachete de trimis la vreo 10 familii. Cu voi alături, nimic nu pare greu. Sunt tare bucuroasă să vă spun că şi Adela, fata entuziastă de la Cluj care a vrut să-mi “fure” ideea, a înregistrat primul drum cu lucruşoare adunate de ea! Adela, eşti foarte mişto!
Mulţumesc celor mai minunaţi părinţi din lume, Doina şi Gigi, surorii mele de suflet Cati, iubitei de Mara, Mihai, Mircea, Cristian Pruteanu, Rhodi, Mihaela, Oti, Luana, Radu, Marian, Ana, Adi, Florin, Liviu şi Raluca, Marius, Cathelijne, Rodica, Raluca Iliescu, Oana şi Tibi, Roxana Rotziki, Răzvan Luca, Manole, Bogdan, Monica, Cristi Alboosh, Dana, Mihaela, Mădălina, Melania, Mirela, Ana-Maria, Roxana, Izabela, Ileana, Cristi, Andreea şi şefa ei, Patricia, Dumitriţa, Ana, Clarisa, Irina, Maria și Andreea mama lui Maia, Adriana, Mircea, Lavinia, Daniela, Irina, Delia, Alina, Andreea, Marius, Daniela, Florenţa, Valentina, Ştefan, Răzvan. Mulțumesc Dan, Mary și Ioana că sunteți o familie superbă!
Sper din tot sufletul să nu fi uitat pe cineva, dar dacă am făcut-o să mă iertaţi. Sunteţi atât de minunat de mulţi! În orice alt context sunt iscusită cu vorbele. Acum am doar lacrimi de recunoştinţă. Vă mulţumesc din tot sufletul meu că sunteţi parte din viaţa mea!
) voi împacheta cu grijă fiecare cadou, iar pe 17, 18, 21, 22 poate și 23 decembrie, le voi trimite prin poștă și le voi duce la copii. Pentru cei care chiar nu au cum să ajungă pe 14-16 la Universitate, dați un mail și vedem cum ne întâlnim. Nu-i așa că nu e greu?
familie cu mari probleme, la Diana Szasz, o educatoare tânără și frumoasă care luptă pentru grupa ei de grădiniță (copii din familii foarte sărace), la Alexandra, mama lui Ștefănuț, Biancăi și lui Vicky, sora ei. Hăinuțe, încălțări, jucării, cărticele, dulciuri. Mai am pregătite să le pun la 
poștă 2 colete și lui Laurențiu și Eusebiu, doi băieți din Găgești, Vrancea, rămași de curând fără mamă. Am dus o mașină plină de haine celor de la Chitila, atât pentru băieții de care au grijă măicuțele, cât și la două familii cu mulți copii.
Recent Comments