Oameni Darnici

Fabrica de vise

Saluty! Eu sunt Adela şi cu prima campanie de donaţii de la Cluj fac şi prima incursiune personală pe blog, nu de alta, dar trebuie să dau de veste că şi aici în Ardeal am găsit oameni darnici.

Pentru mine, aventura cu Oamenii Darnici a început vara asta, cand înotând printre multe bannere pe net, unul cu o floricică întinsă unui om mi-a atras atenţia. După câteva zile de cugetare, din degetele mele curgea un email cu următorul subiect: “Vreau să iţi fur ideea”. Aşa am cunoscut-o pe Lia. Virtual. Am aşteptat de la ea nişte instrucţiuni stricte referitoare la modul în care trebuie să desfăşor activitatea de colectare de donaţii, dar am primit în schimb o doză de entuziasm şi imboldul de care aveam nevoie. Aşa că am început să zic cunoscuţilor despre campanie şi să trimit mesaje sistematic celor din lista de Mess.

După un timp, a venit şi prima donaţie! De la draga mea verişoară Adina care mi-a adus niste hăinuţe şi jucării de la surioara ei. A venit cu plasuţă dintr-un oraş de lângă Cluj, ceea ce m-a făcut să apreciez şi mai mult efortul ei, dincolo de faptul că a fost prima persoană care a răspuns iniţiativei mele. Următoarea donaţie a venit de la Mihaela, care şi-a mobilizat şi nişte prietene şi a adunat hăinuţe, papuci şi rechizite. Iar ca să intru în posesia lucruşoarelor, m-a ajutat verişoara Anca, cu maşina ei.

Cel mai tânăr om darnic are 12 ani şi este nepoţelul meu Ian, care a donat copiilor jucării şi puzzle-uri.

Colega mea de bancă din liceu nu s-a lăsat prea mult aşteptată şi a donat un sac de haine de iarnă şi rechizite, iar Mishu, iubitul ei, ne-a ajutat cu transportul. Iubiţii ăstia ne ajută să ne cărăm şi gândurile bune… Despre Monica şi sora ei Silvia, nu pot decât să vă spun că m-au bucurat cu dorinţa lor de a da cât mai multe: un calculator, un calorifer electric, un fier de călcat pentru activităţi manuale, haine, căni, jucării.

Acum că aveam la dispoziţie atâtea lucruşoare, nu îmi mai rămânea decât să le duc la centru. Mi-a venit in ajutor Alex, care e prinţul meu fermecat pe un cal alb, maşina lui albastră Săracul, el a hămălit toate greutăţile, iar eu l-am completat cochet cu cele uşoare. A fost atât de impresionat de povestea copiilor, încât după o singură săptămână de la vizita noastră la centru a mai adunat de la cunoscuţi 3 saci cu jucării şi haine care acum aşteaptă să ajungă la destinaţie.

La centru Hans Spalinger ne-am întalnit cu Diana, coordonatorul centrului, şi cu Dora, psihopedagog. Ele se ocupă cu mult drag şi pasiune de copii ce suferă de autism şi sindromul Down. Copiii nu erau la centru, dar i-am simţit acolo. Fiecare încăpere purta amprenta lor şi era decorată cu desene şi picturi. M-a emoţionat foarte tare să descopăr dificultăţile financiare cu care se confruntă copiii – de exemplu, beneficiază din partea autorităţilor locale de un jalnic plafon pentru masă de doar 3 lei pe zi. Interiorul centrului a fost recondiţionat, mai exact văruit, din fonduri strânse prin vânzarea într-un mall din Cluj a unor obiecte confecţionate de copii. Cu acest prilej am aflat şi eu de existenţa centrului. Am un ghiveci minunat, a cărui perfecţiune artistică a stârnit multe reacţii de uimire atunci cand i-am deconspirat pe creatori. Din păcate, banii strânşi au acoperit doar achiziţia materialelor, aşa că psihopedagogii de la centru au fost pentru câteva zile şi zugravi.

Cel mai tare m-au emoţionat, până la lacrimi cu greu înăbuşite şi puse pe standby până la părăsirea centrului, cuvintele psihopedagolului: “Copiii nu işi conştientizează starea. Ei sunt fericiţi. Si e atât de uşor să îi faci fericiţi: doar cu o îmbrăţişare călduroasă sau cu o banală laudă!”

Sper din tot sufletul să îi fi bucurat măcar un pic cu micile atenţii şi cu gândurile noastre bune!

Oamenii darnici merg mai departe

Dragilor, a trecut vacanţa, a venit toamna, la unii trece criza, la noi se acutizează. E haos, sunt nervi, iritare, absurd şi răutate. În ciuda tuturor, îmi doresc tare mult să mergem mai departe cu campania oamenidarnici, poate tocmai acum reuşim să fim mai solidari ca niciodată. M-aţi ajutat enorm până acum, vă cer ajutorul în continuare. Hăinuţe (în special pentru bebeluşi şi copii), încălţăminte, jucării, cărţi, rechizite şcolare, uniforme şcolare, produse pentru igienă. De asemenea, orice ajutor bănesc este de mare folos, în special pentru micuţa Ştefania, care suferă de o malformaţie a esofagului (atrezie de esofag), unica ei speranţa la o viaţă normală fiind o operaţie în Germania, pentru care este nevoie de aproximativ 25.000 de euro. Voi reveni cu detalii exacte, acte medicale, corespondenţa cu clinica din Germania, cât de curând, după externarea micuţei din spital. Donaţiile voastre pot fi făcute în contul bunicii Ştefaniei (Nina – Dumitraşcu Niculina RO12INGB0000999901600322) sau în contul oamenidarnici (RO90INGB0000999900372741 deschis la ING Bank Sucursala Militari, Bucureşti, titular cont Lia Stoica). Tot în contul oamenidarnici puteţi face donaţii şi pentru Bianca, tânăra de 16 ani care suferă de o boală rară a sistemului muscular, amitrofie spinala progresiva, sindromul Kugelberg-Welander, care are nevoie atât de informaţii despre boala ei, cât şi de ajutor în bani pentru continuarea tratamentului cu venin de albine, până acum singurul care o ajută să-şi aline suferinţa.

În ultima lună s-au adunat iar în cont 700 de lei, 200 i-am trimis Biancăi, restul îi voi da azi Ninei, pentru micuţă. Mulţumesc din suflet lui Răzvan, Roxanei Rontziki, Ralucăi, Răzvanului care îmi e mereu alături. Am început deja întâlnirile cu oameni darnici care îmi dau diverse sacoşele şi lucruşoare, ba chiar şi scăunele şi măsuţe (de la o grădiniţă privată)! Lista de viitoare întâlniri e deja lunguţă şi abia aştept să devină şi mai lungă. Scrieţi-mi aici sau daţi-mi un mail şi imediat stabilim cum ne vedem.

Cu familia Ninei şi a Biancăi vorbesc destul de des, spre sfârşitul săptămânii dragii de Cristi, Laura şi gemenii lor adorabili Gruia şi Vlăduţ vor face un drum spre Bârlad şi vor duce familiei Vasilache, despre care v-am povestit aici, hăinuţe, uniforme, rechizite, încălţări şi dulciuri, pentru care mulţumesc în mod special Iulianei. La Chitila voi merge cât de curând, iar la Valea Plopului spre sfârşitul lunii sau începutul lui octombrie, trebuie să mă sfătuiesc cu Dan, VV şi Monica, prietenii mei de nădejde. Vom avea nevoie de cineva cu o dubă mare, să putem duce lucrurile adunate. Vreau să vă anunţ cu mândrie că finuţul din burtica Anei Maria este băieţel, deci va fi Mihai (Neamţule, eşti naş onorific!) şi trebuie să se nască în jur de 20 noiembrie. Să sperăm că totul va decurge normal şi bine şi că la început de an voi fi nănaşă

Dragii mei prieteni, mai cunoscuţi, mai anonimi, vă doresc să treceţi cu bine prin vremurile astea tulburi şi vă aştept alături pentru a le putea aduce o bucurie şi o alinare atâtor oameni şi copii cu dificultăţi. Vă mulţumesc!

O pauza mica

Oameni buni, pana pe 10 septembrie am si eu o mica vacanta. Voi reveni cu forte proaspete si chef de treaba. Va rog sa nu ne uitati! Caut uniforme de scoala primara pentru niste copilasi nevoiasi, asa ca va rog, daca ai vostri copilasi au crescut, poate aveti de dat Va multumesc anticipat si va las cu o dedicatie.

Stand by me