Un înger a urcat la cer …

Nu am cuvinte de data asta, mă îneacă lacrimile și mă doare sufletul. Cosmina a plecat la cer. Cât de mult a luptat fata asta minunată, numai Dumnezeu știe. Cu o boală odioasă, cu sistemul sanitar nenorocit, cu complicații, cu atâtea și atâtea. Când am cunoscut-o astă-vară la spital la Budimex, zâmbea. În ciuda a tot și toate. Și s-a bucurat atât de tare că a primit o păpușică din aceea îmbrăcată în floare sau îngeraș sau albinuță. Și zâmbea și a doua oară când am văzut-o. Și am stat de povești, ca fetele. De Crăciun era atât de slăbită, prinsă în perfuzii, nu se putea ridica din pat. Dar cu toate astea mi-a zâmbit! Și s-a bucurat de încă o păpușică fluturaș. Și mama ei mi-a spus că a fost așa bucuroasă că a citit despe mine și oameni darnici în revista Avantaje. Mă simt atât de neputincioasă … Nu o voi uita nicicând, atât de veselă, de zâmbitoare, de luptătoare. Odihnește-te în pace printre îngeri, Cosmina …