Archive for » 2010 «

Adoptă o famile, oferă un ajutor. Din suflet

Oameni dragi, se apropie Paştele şi mi-aş dori tare mult să aducem o bucurie unor oameni mai puţin norocoşi decât noi. Până acum am fost în principal la cămine şi locuri unde şi copiii şi mămicile primesc ajutor cât de cât organizat. Sunt convinsă că de sărbători vor fi mulţi cei care le vor duce una alta, aşa că noi putem să adunăm şi să ducem şi după, prin mai-iunie. Dar acum aş vrea să ne concentrăm pe numeroasele familii care mi-au scris pe oamenidarnici de-a lungul timpului. Eu am vorbit cu fiecare dintre ei, le ştiu poveştile şi durerea. Unii sunt oameni simpli, de la ţară, alţii trăiesc dramele vremurilor actuale. Nu cerşesc, nu stau cu mâna întinsă să le pice din cer. Cu toţii, fără excepţie, vor să muncească, fac nişte eforturi uneori supranaturale pentru a putea aduce acasă la copii o bucată de pâine. Mulţi sunt din zone defavorizate, cu mult şomaj şi multă sărăcie. Şi se bucură enorm pentru un kilogram de zahăr, un litru de ulei, nişte conserve, biscuiţi, ceva dulce, un kilogram de mălai, făină, orez, săpun, şampon, pastă de dinţi, tampoane, pampers. Eventual, dacă există, 2-3 hăinuţe potrivite vârstei copiilor. Din păcate, şi timpul e scurt, şi programul meu este infiorător (plec la 7 dimineaţa, mă întorc la 11 seara) şi voi fi greu de găsit pentru a-mi aduce mie ajutoarele. De asemenea, ţinând cont că familiile sunt din afara Bucureştiului, este nevoie să trimitem ajutoarele prin poştă (colete). Aici vine partea în care eu vă rog mult să mă ajutaţi şi pe mine: din lista de mai jos, poate unii dintre voi pot trimite un colet direct uneia dintre familii. Nu e dificil deloc! O cutie de carton, pus în ea maxim 10 kg, lipită bine cu scotch pe margini şi legată cu sfoară ca să fie uşor de cărat. În stânga sus adresa expeditorului, în dreapta jos adresa destinatarului. La poştă completaţi un formular. Şi prin servicii de coletărie se poate şi mai uşor, dar nu am detalii despre preţ pentru că eu de obicei trimit multe colete odată şi la poştă e mai ieftin. Dacă alegeţi această cale, vă mulţumesc în avans! Înseamnă enorm pentru mine. Şi de acum înainte puteţi “adopta” această familie, aşa încât o dată la 1 lună jumate – 2 puteţi să le mai daţi o mână de ajutor. Vă rog mult să-mi daţi un mail sau un comment cu familia căreia îi trimiteţi, ca să pot ţine şi eu o mică evidenţă. Cei dintre voi care doresc să dea o mână de ajutor, dar nu au pur şi simplu timp, pot dona câţiva bănuţi în contul oamenidarnici, iar eu voi cumpăra cele necesare (extras de cont şi facturi la cerere, dacă doriţi). Cei care vor să cumpere una alta, dar nu au cum să trimită prin poştă, mă pot găsi acasă în Militari, azi şi mâine după ora 7 seara, miercuri după 10 seara, lunea viitoare la fel, după ora 7 seara. Daţi-mi un mail şi ne auzim la un telefon după aia.

Familiile care au nevoie de ajutor:

Velichea MariaBianca de 16 ani jumate şi Vicky de 12 ani. Str. Credinţei nr. 9, localitatea Valu lui Traian, jud. Constanţa, tel. 0727.275.667.

Babalac Alexandra - mama tanara de 20 de ani, slabuta, 36 la pantofi (si ea poate fi ajutata cu haine), are o fetita de 1 an si 10 luni Denisa.  Str. Munci, bloc 5, scara 2, ap 24, Uricani, jud. Hunedoara.

Vasilache Rodica - 3 fete-cucuiete de 11, 13 şi 15 ani şi un băieţel de 2 ani jumătate. Sat Zorleni, comuna Zorleni, jud. Vaslui.

Geambaşu Elena Cristina – 2 fetiţe de 5 şi 10 ani. Str. Tineretului nr. 19, bl. B11, sc. 3, ap. 88, Lupeni, jud. Hunedoara, cod 335600. Tel. 0734.946.753.

Nicoleta Borcan – victimă a violenţei conjugale, îşi creşte singură cei 4 copii (un băiat paralizat). Str. Becaţei nr. 6, bl. R4, sc. B, sector 3, Bucureşti. Tel. 0727.754.193

Moldovan Cornelia – 3 fetiţe de 11, 9 şi 3 ani jumătate. Str. Tineretului nr. 19, bl. B11, sc. 3, ap. 85, Lupeni, jud. Hunedoara. Tel. 0725.362.743.

Florea Nicuşor – 2 băieţi de 12 şi 14 ani, orfani de mamă. Sat Găgeşti, comuna Boloteşti, jud. Vrancea.

Aur Daniela – 2 băieţi de 5 şi 15 ani. Str. Porţile de Fier nr. 7, ap. 89, Orşova, Jud. Mehedinţi.

Buzdea Maria – un băieţel de 6 ani şi 8 luni, o fetiţă de aproape 3 ani şi una 2 ani. Str. Ştefan cel Mare, bl. M2, sc. A, ap. 9, Târgu Neamţ, jud. Neamţ.

Marcu Luciana – 2 fetiţe de 12 şi 7 ani. Str. 8 martie nr. 40, Râmnicu Sărat, jud. Buzăr, cod 125300. Tel. 0760956509.

Boicu Constantin – fată 7 ani, băiat 4 ani (cu probleme medicale, are nevoie de pampers nr. 5). Str. Dacia nr. 2, bl. 8, sc. B, ap. 12, municipiul Codlea, Jud. Braşov. Tel 0727.321.754.

Muszka Daniela Carla – 4 copii (3-10 ani), dintre care Bianca, o fetiţă de 10 ani care este olimpică la pian, elevă la şcoala de muzică. Str. Ion Vidu nr. 7, Lugoj, jud. Timiş. Tel. 0761624618.

Ungureanu Alina – o fetiţă de 2 ani jumătate. Str. Grigore T. Popa nr. 32, ap. 53, Timişoara, jud. Timiş. Tel. 0757.621.570.

Radu Crenguţa – 2 fete de 3 şi 14 ani, 3 băieţi de 4 ani (cu o malformaţie a intestinului, are anus contra naturii), 8 ani şi 16 ani. Nu am adresa exactă, dar am fost la ei acasă, la capătului Giuleştiului (Bucureşti) şi pot veni şi în oraş să vă întâlnească. Tel. 0765.850.802.

Dragilor, aştept un semn de la voi, care cum poate şi doreşte să ajute (un semn aici sau pe mail la lia_stoica@yahoo.com). Aşa, ca de final, am o veste-poveste minunată. Mă ţin de aproape o lună să vă spun, pentru că am stat cu emoţii, cu pumnii strânşi, rugându-mă să fie bine. Ştefania, micuţa nepoată a Ninei, fetiţa născută cu malformaţia de esofag, a ajuns în Germania (în afară de aproape 3000 de euro strânşi de Nina, banii pentru costurile operaţiei au fost adunaţi prin campania Click din inimă pentru copii). Am vorbit săptămânal cu Nina, am plâns şi m-am bucurat alături de ei. Ultima veste despre micuţă e că a băut cu guriţa ei şi trebuia să mai treacă testul înghiţirii de mâncare solidă. Pe Nina o aştept să se întoarcă acasă şi atunci voi merge la ei cu bunătăţuri şi lucruşoare.

Din ce se va aduna, după Paşte voi merge şi la măicuţele Maicii Tereza, la Chitila, unde voi duce, pentru cei 22 de băieţi cu handicap extrem de care au ele grijă, alimente şi îmbrăcăminte.

Vă mulţumesc anticipat pentru tot!

Later edit: Între atâtea povești dureroase, uimitoare, lecții de viață, există un caz anume, tare aproape de sufletul Isabellei, care mi s-a lipit și mie de suflet. Ștefănel s-a luptat cu cancerul, încă de la 4 luni. Acum e acasă, în comuna Independenței. Nu au apă de băut. Berbeaca de Isabelle (nu degeaba ne înțelegem noi așa de bine) are una și bună în cap: să îi facă fântână lui Ștefănel! Așa că mă alătur și eu luptei ei frumoase, donații cât de mici pot face diferența. Contul este cel de pe oamenidarnici de la Contact. Punem de-o fântână? Smile

Oameni darnici la copiii de la Giurgiu

După aproape 3 luni gri, cu mizerie, noroi, zăpadă şi bălţi, credeam că soarele ne-a părăsit, că o să fim nişte trişti, că eu mă voi ofili şi nu voi mai avea niciodată chef de nimeni şi de nimic. Vă recunosc sincer, pe acest fond, cele 5 zile în care am adunat de la oameni zeci de sacoşe de lucruri pentru copiii şi mamele de la Giurgiu mă epuizaseră. Celor cărora nu am apucat să le mulţumesc, să le zâmbesc, vă rog din suflet să mă iertaţi. N-a fost cu intenţie. Data viitoare sper să vă invit la mine şi la o limonadă Smile

Cu toate astea, şi de data asta am fost copleşită de răspunsurile voastre la apelul meu, pornit şi el în urma apelului Isabellei. S-au adunat lucruşoare şi alimente de am umplut, la propriu, o cameră de dimensiuni medii. Haine de toate măsurile, pături, aşternuturi, jucării, ceva medicamente, pampers, 20 de kg de zahăr, 20 de kg de făină, 10 litri de ulei, sare, orez, eugenii şi napolitane (Iulia, Alexandra sunteţi nişte eroine cum aţi cărat voi toate astea!), paste făinoase, un radiator. Banii adunaţi au fost de asemenea impresionanţi ca sumă, într-un timp aşa de scurt: 1.250 (adică 12 milioane jumătate, în bani vechi). Isabelle şi Monica au donat şi ele direct în contul părintelui Ştefan (al Asociaţiei) şi la fel au făcut şi alţi câţiva oameni darnici. Asta a mai adăugat cam 500 lei.

Sâmbătă dimineaţa am deschis ochii foarte uşor, ceea ce nu mi se întâmplă mai niciodată când trebuie să mă trezesc la 8. Mă mângâia soarele pe faţă!!! Brusc mi-a revenit şi pofta de viaţă, şi entuziasmul, şi zâmbetul (ăla bun). la 9 dimineaţa ne-am adunat în faţa blocului la mine. Dragoş şoferul tanchetei 4X4 cu care am fost şi la Valea Plopului (care mi-a promis că mă ia şi pe mine la un drum off-road, să simt şi eu cum e cu adrenalina, deşi la ce drumuri sunt prin Bucureşti şi prin ţară, tot off-road cu adrenalină se cheamă), Mariana şi sora ei Isabela, cu maşinuţa lor plină ochi, Cristi, Nicu şi iar Cristi, cei trei colegi entuziaşti şi simpatici ai lui Nini, tatăl lui Ştefănuţ, şi ei cu 2 maşini, au preluat de la mine din casă zecile de bagaje. Pe drum am oprit la Isabelle şi am mai încărcat cu una alta (nişte aşternuturi de pat foarte apreciate la Giurgiu), iar la ieşirea din Bucureşti ne-am agăţat şi cu cei mai drăguţi oameni din lume, Alina şi Bogdan, care au vrut să vină şi ei cu maşina plină, să cunoască drumul, ca data viitoare să poată merge cu ajutoare şi singuri.

Drumul a fost chiar scurt, 45 de minute, relativ bun, fără incidente, cu soarele în faţă. Noi ne-am dus şi ne-am întâlnit cu părintele Ştefan Valentin în comuna Slobozia de Giurgiu  care aparţine de episcopia Giurgiu. Dar părintele se ocupă şi de mamele şi copiii adăpostiţi la Răleşti, comuna Gogoşari, unde funcţionează centru Provita Giurgiu. Preotul Ştefan Valentin nu are mai mult de 35 de ani, e frumos şi blând, deschis şi vesel. Alături de soţia asistentă medicală şi cu fiul lor lângă ei, muncesc tot timpul. Caută ajutor, sponsorizări, se chinuie cu acte şi birocraţie. “Părintele Tănase, de la Valea Plopului, ar trebui să fie brand de ţară. E un exemplu fabulos de ce poate face un om care pur şi simplu vrea să ajute pe cel mai nefericit sau mai sărac decât el“. Asta a avut de spus părintele Ştefan despre mentorul său. Aşa cum a spus, cu mare tristeţe, că prea mulţi preoţi îşi uită menirea şi prea mulţi oameni uită să fie oameni.

Am stat de poveşti, am discutat despre copii şi mame, i-am vizitat, le-am văzut cămăruţele mici, dar curate. Copiii râd şi se joacă, nu ştiu încă ce grea e viaţa. Şi tare frumos ar fi să nu afle prea curând. Mamele au un zâmbet trist pe faţă. Ele ştiu, din păcate. Îşi ţin pruncii în braţe cu căldură şi iubire. Şi ne mulţumesc simplu, din suflet şi din ochi.

Acum le-am dus multe haine, le ajung până la anul. Dar au nevoie de alimente, de bani pentru factura de curent, de perdele, covoare, mobilier, dulăpioare, rafturi. Aşa că eu vă îndemn pe mai departe, dacă aveţi de dăruit, sunaţi-l pe părintele Ştefan şi el vă va spune cum ajungeţi la ei (tel părintelui este 0720 906 635). Drumul e scurt, bucuria şi mulţumirea unui gest sunt enorme.

Pentru toate lucrurile şi banii adunaţi pentru copii vă mulţumesc din tot sufletul: Daniela, Filip Ciprian, Raluca Iliescu (care a trimis nişte bănuţi şi pentru Bianca), Cristian Pruteanu, Roxana Rontziki, familia Bodea (Oana, Tibi, drăguţele de Smaranda şi Miruna), Bogdan Cortiţă, Cătălin Bengescu, Alina şi Bogdan, Vali, Viorica, Andreea, Oana, Cristi, Nicu, Cristi, Nicolae şi Ştefănuţ, Misaki, Viorica, Mariana, Isabela, Adina, Mădălina, Ştefania, Carmen, Vali, Bogdan, Adela, Jeanina, Cătălina, Moni, Pepe, Daniela, Iulia şi Alexandra, Cristi tati lui Gruia, Bogdanic, Cristina şi fetiţa ei superbă Ina, Ada, Crocoditza, Alexandra, Mihaela şi Oti, Ady, Adina, Florena, Indra şi Mihaela, mămicile, copiii şi educatoarele de la grădiniţa CONIL Kindergarten, oamenii de la HP (ei, bine, da, nu ştiu exact cum a ajuns apelul meu la ei, dar nişte oameni care nu mă cunosc, nu ştiu cine sunt, au avut încredere şi au donat şi bani şi o grămadă de lucruşoare. Mă înclin!). La Isabelle au adus lucruşoare doamnele de la “Salvează Vieţi” şi doamna Ligia. Dacă am uitat pe cineva, vă rog să mă trageţi de mânecă, nu e cu intenţie.

În curând voi pune pe site toate detaliile despre fiecare loc în parte unde e nevoie de ajutor, aşa încât atunci când vă prisoseşte ceva şi vreţi să faceţi un gest frumos, să le duceţi voi direct unde e nevoie.

P.S. Copiii, mămicile şi preotul Ştefan se roagă pentru fiecare dintre noi, ca din ce dăruim, să ni se întoarcă înapoi înzecit. E frumos să fim oameni, nu-i aşa?

Au nevoie de ajutorul nostru. Acum!

Ne-am săturat cu toții de iarnă, nu? Ger, ninsori, zăpadă până la genunchi, acum bălți înghețate și vânt. Dar cât e de bine când ajungem acasă, unde e cald, de la calorifer, de la centrală. Și avem pături calde. Și când ieșim iar afară avem pulovere groase, șosete călduroase, geci și căciuli, cizme și bocanci. Și medicamente și ceaiuri și miere atunci când răcim.

Haideți să uităm pentru câteva zile să ne plângem de mizerie și frig. Și să mulțumim că avem unde ajunge la cald și bine. Alți copii au acum nevoie de noi și de ajutorul nostru. De la Isabelle am aflat de acești alți copii și încercăm împreună să facem ceva pentru ei. Părintele Ștefan a luat exemplul părintelui Tănase, de la Valea Plopului, cel care mi-a botezat finuțul acum 2 săptămâni. Și mai tânărul Părinte Ștefan se milostivește de femei abuzate, abrutizate, speriate care nu știu unde să se ducă, cu copilul lor pe care un “el” nu îl dorește. Și ca să nu-i abandoneze, părintele Ștefan le ajută cu un acoperiș deasupra capului, un blid de mâncare și, mai ales, nu le judecă, ci le oferă înțelegere și blândețe.

Copiii de la centrul din Gogoșari, Giurgiu sunt frumoși și curați. Și nu au nicio vină. Lor le e frig în iarna asta, dar spre deosebire noi, nu au căldură la calorifere, șosete groase sau pulovere și geci. Nici bocanci. E nevoie să adunăm rapid, săptămâna viitoare (15 – 19 februarie), pături, geci, bocanci și cizme, pulovere, șosete, căciuli, aeroterme, orice aparat care îi poate încălzi puțin. Și câțiva bănuți din care să cumpere lemne. Uitați-vă în dulapuri, la voi și mai ales la copiii voștri, poate puloverul ăla sau gecuța aia pot fi date unor copii. După care îmi dați un email (sau un telefon, cei care mai aveți telefonul meu) la lia_stoica@yahoo.com și vă aștept de luni până vineri, săptămâna 15-19 februarie, după ora 5 jumătate seara, la mine în Militari (eu sunt mai greu deplasabilă în perioada asta, din păcate)

Cei de la cămin sunt mămici și copii, deci e nevoie doar de haine de copii (de la bebei la 14-15 ani) și de femei. Cu toții sunt vreo 40.  Vă rog din suflet, dacă doriți să ajutați, haideți să adunăm acum strict ce au nevoie: haine groase pentru copii și mămici, aparate de încălzit, încălțări, medicamente (paracetamol, nurofen, vitamina C, pentru copii în special), pături, ceva pampers, câteva obiecte de igienă (săpun, șervețele, detergent), bani. 5 lei, 10 lei, oricât înseamnă enorm. De la Isabelle am înțeles că un metru cub de lemne costa cam 450 de lei. Puteți dona direct în contul lor sau dacă vă e mai la îndemână, aveți contul oamenidarnici și vă pot pune oricând la dispoziție extrasele de cont.

Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:Telefon Părintele Valentin: 0720 906 635, 0762 656 077

Conturi deschise la BCR – Giurgiu

RON: RO39 RNCB 0145 0983 4964 0001

EURO: RO12RNCB0145098349640002

Cod SWIFT: RNCBROBU GR0 (ultimul caracter este cifra zero)

http://provitagiurgiu.wordpress.com

Contul oamenidarnici:

Contul bancar pentru donaţii:

Lei: RO90INGB0000999900372741 deschis la ING Bank Sucursala Militari, Bucureşti

Euro: RO26INGB0000999901651674 cod SWIFT INGBROBU ING Bank N.V. Amsterdam

Titular cont: Stoica Lia Mihaela

Nu ne-a oprit în decembrie viscolul și zăpada, nu are de ce să ne oprească acum lapovița și vântul, nu-i așa? Vă aștept să-i ajutăm! Ați văzut ce frumos și mult se poate face. Mulțumesc!

Un înger a urcat la cer …

Nu am cuvinte de data asta, mă îneacă lacrimile și mă doare sufletul. Cosmina a plecat la cer. Cât de mult a luptat fata asta minunată, numai Dumnezeu știe. Cu o boală odioasă, cu sistemul sanitar nenorocit, cu complicații, cu atâtea și atâtea. Când am cunoscut-o astă-vară la spital la Budimex, zâmbea. În ciuda a tot și toate. Și s-a bucurat atât de tare că a primit o păpușică din aceea îmbrăcată în floare sau îngeraș sau albinuță. Și zâmbea și a doua oară când am văzut-o. Și am stat de povești, ca fetele. De Crăciun era atât de slăbită, prinsă în perfuzii, nu se putea ridica din pat. Dar cu toate astea mi-a zâmbit! Și s-a bucurat de încă o păpușică fluturaș. Și mama ei mi-a spus că a fost așa bucuroasă că a citit despe mine și oameni darnici în revista Avantaje. Mă simt atât de neputincioasă … Nu o voi uita nicicând, atât de veselă, de zâmbitoare, de luptătoare. Odihnește-te în pace printre îngeri, Cosmina …