Archive for the Category »impresii «

Oameni darnici la copiii de la Giurgiu

După aproape 3 luni gri, cu mizerie, noroi, zăpadă şi bălţi, credeam că soarele ne-a părăsit, că o să fim nişte trişti, că eu mă voi ofili şi nu voi mai avea niciodată chef de nimeni şi de nimic. Vă recunosc sincer, pe acest fond, cele 5 zile în care am adunat de la oameni zeci de sacoşe de lucruri pentru copiii şi mamele de la Giurgiu mă epuizaseră. Celor cărora nu am apucat să le mulţumesc, să le zâmbesc, vă rog din suflet să mă iertaţi. N-a fost cu intenţie. Data viitoare sper să vă invit la mine şi la o limonadă Smile

Cu toate astea, şi de data asta am fost copleşită de răspunsurile voastre la apelul meu, pornit şi el în urma apelului Isabellei. S-au adunat lucruşoare şi alimente de am umplut, la propriu, o cameră de dimensiuni medii. Haine de toate măsurile, pături, aşternuturi, jucării, ceva medicamente, pampers, 20 de kg de zahăr, 20 de kg de făină, 10 litri de ulei, sare, orez, eugenii şi napolitane (Iulia, Alexandra sunteţi nişte eroine cum aţi cărat voi toate astea!), paste făinoase, un radiator. Banii adunaţi au fost de asemenea impresionanţi ca sumă, într-un timp aşa de scurt: 1.250 (adică 12 milioane jumătate, în bani vechi). Isabelle şi Monica au donat şi ele direct în contul părintelui Ştefan (al Asociaţiei) şi la fel au făcut şi alţi câţiva oameni darnici. Asta a mai adăugat cam 500 lei.

Sâmbătă dimineaţa am deschis ochii foarte uşor, ceea ce nu mi se întâmplă mai niciodată când trebuie să mă trezesc la 8. Mă mângâia soarele pe faţă!!! Brusc mi-a revenit şi pofta de viaţă, şi entuziasmul, şi zâmbetul (ăla bun). la 9 dimineaţa ne-am adunat în faţa blocului la mine. Dragoş şoferul tanchetei 4X4 cu care am fost şi la Valea Plopului (care mi-a promis că mă ia şi pe mine la un drum off-road, să simt şi eu cum e cu adrenalina, deşi la ce drumuri sunt prin Bucureşti şi prin ţară, tot off-road cu adrenalină se cheamă), Mariana şi sora ei Isabela, cu maşinuţa lor plină ochi, Cristi, Nicu şi iar Cristi, cei trei colegi entuziaşti şi simpatici ai lui Nini, tatăl lui Ştefănuţ, şi ei cu 2 maşini, au preluat de la mine din casă zecile de bagaje. Pe drum am oprit la Isabelle şi am mai încărcat cu una alta (nişte aşternuturi de pat foarte apreciate la Giurgiu), iar la ieşirea din Bucureşti ne-am agăţat şi cu cei mai drăguţi oameni din lume, Alina şi Bogdan, care au vrut să vină şi ei cu maşina plină, să cunoască drumul, ca data viitoare să poată merge cu ajutoare şi singuri.

Drumul a fost chiar scurt, 45 de minute, relativ bun, fără incidente, cu soarele în faţă. Noi ne-am dus şi ne-am întâlnit cu părintele Ştefan Valentin în comuna Slobozia de Giurgiu  care aparţine de episcopia Giurgiu. Dar părintele se ocupă şi de mamele şi copiii adăpostiţi la Răleşti, comuna Gogoşari, unde funcţionează centru Provita Giurgiu. Preotul Ştefan Valentin nu are mai mult de 35 de ani, e frumos şi blând, deschis şi vesel. Alături de soţia asistentă medicală şi cu fiul lor lângă ei, muncesc tot timpul. Caută ajutor, sponsorizări, se chinuie cu acte şi birocraţie. “Părintele Tănase, de la Valea Plopului, ar trebui să fie brand de ţară. E un exemplu fabulos de ce poate face un om care pur şi simplu vrea să ajute pe cel mai nefericit sau mai sărac decât el“. Asta a avut de spus părintele Ştefan despre mentorul său. Aşa cum a spus, cu mare tristeţe, că prea mulţi preoţi îşi uită menirea şi prea mulţi oameni uită să fie oameni.

Am stat de poveşti, am discutat despre copii şi mame, i-am vizitat, le-am văzut cămăruţele mici, dar curate. Copiii râd şi se joacă, nu ştiu încă ce grea e viaţa. Şi tare frumos ar fi să nu afle prea curând. Mamele au un zâmbet trist pe faţă. Ele ştiu, din păcate. Îşi ţin pruncii în braţe cu căldură şi iubire. Şi ne mulţumesc simplu, din suflet şi din ochi.

Acum le-am dus multe haine, le ajung până la anul. Dar au nevoie de alimente, de bani pentru factura de curent, de perdele, covoare, mobilier, dulăpioare, rafturi. Aşa că eu vă îndemn pe mai departe, dacă aveţi de dăruit, sunaţi-l pe părintele Ştefan şi el vă va spune cum ajungeţi la ei (tel părintelui este 0720 906 635). Drumul e scurt, bucuria şi mulţumirea unui gest sunt enorme.

Pentru toate lucrurile şi banii adunaţi pentru copii vă mulţumesc din tot sufletul: Daniela, Filip Ciprian, Raluca Iliescu (care a trimis nişte bănuţi şi pentru Bianca), Cristian Pruteanu, Roxana Rontziki, familia Bodea (Oana, Tibi, drăguţele de Smaranda şi Miruna), Bogdan Cortiţă, Cătălin Bengescu, Alina şi Bogdan, Vali, Viorica, Andreea, Oana, Cristi, Nicu, Cristi, Nicolae şi Ştefănuţ, Misaki, Viorica, Mariana, Isabela, Adina, Mădălina, Ştefania, Carmen, Vali, Bogdan, Adela, Jeanina, Cătălina, Moni, Pepe, Daniela, Iulia şi Alexandra, Cristi tati lui Gruia, Bogdanic, Cristina şi fetiţa ei superbă Ina, Ada, Crocoditza, Alexandra, Mihaela şi Oti, Ady, Adina, Florena, Indra şi Mihaela, mămicile, copiii şi educatoarele de la grădiniţa CONIL Kindergarten, oamenii de la HP (ei, bine, da, nu ştiu exact cum a ajuns apelul meu la ei, dar nişte oameni care nu mă cunosc, nu ştiu cine sunt, au avut încredere şi au donat şi bani şi o grămadă de lucruşoare. Mă înclin!). La Isabelle au adus lucruşoare doamnele de la “Salvează Vieţi” şi doamna Ligia. Dacă am uitat pe cineva, vă rog să mă trageţi de mânecă, nu e cu intenţie.

În curând voi pune pe site toate detaliile despre fiecare loc în parte unde e nevoie de ajutor, aşa încât atunci când vă prisoseşte ceva şi vreţi să faceţi un gest frumos, să le duceţi voi direct unde e nevoie.

P.S. Copiii, mămicile şi preotul Ştefan se roagă pentru fiecare dintre noi, ca din ce dăruim, să ni se întoarcă înapoi înzecit. E frumos să fim oameni, nu-i aşa?

Cadouri, bucurie, un strop de magie

Oamenilor frumoși, cu mare bucurie vă spun că am reușit să ajung la toată lumea și fiecare copilaș a primit câte un cadou, cu jucării, dulciuri, mănuși, șosete, fructe, toate dăruite de voi. Cu cadourile la Chitila m-au ajutat Cristi și Andreea, la Săcele a dus 3 cutii mari cu jucării, dulciuri și hăinuțe Alexandra, cărora le mulțumesc din tot sufletul. În câteva zile am reușit cu toții să aducem multă bucurie, știți asta? Voi ați fost cam 70 de oameni darnici, iar copiii 280. Fiecare dintre voi a adus un strop de magie în viața a 4 copii. Poate nu vi se pare mult, dar vă spun eu, înseamnă enorm! Mă bucur extraordinar de tare că v-am cunoscut și că am reuși împreună să aducem bucurie și sper să fim alături și data viitoare. Vă mulțumesc!

Budimex – 30 de copii

34 copii la cămin și 40 în tranzit la Frații Maristi.

Fundația Macrina 22 de copii la cămin și 60 în tranzit (sunt din familii foarte sărace și ca să nu abandoneze școala, primesc ajutor de la Cămin, o masă caldă, hăinuțe, ajutor cu temele, apoi merg seara acasă). Am avut ajutor de la Cristi și Andreea, iar Raluca de la Bookblog a fost și ea Moș darnic și le-a adus copiilor o sacoșă maaare de cărți.

Chitila – 20 de băieți, 17 copii la familiile cu dificulăți pe care le-am cunoscut acolo.

Alina, Tanța, Andreea, Andrei la Zorleni, lângă Bârlad
Bianca și Vicky, la Valu lui Traian

30 de copii la grădinița din Săcele, grupa Dianei Szasz

Cei 4 copii ai familiei Crenguței.

În familia Ninei, au primit cadouri cu toții, dar în mod special păpușica de Ștefania, Dănuța, Florin și Iuliana. Vreau să vă reamintesc că Ștefania încă mai are nevoie de bănuți pentru a putea pleca pe 22 ianuarie la clinica Karlsruhe, pentru operația de esofag vitală pentru ea. Pentru mai multe detalii și contul în care puteți dona o sumă cât de mică, vă rog să intrați pe blogul ei.

10 copii la Casa Soarelui.
Micuțul Ovidiu, băiețelul familiei Florea.

Ursulețul Mihai Radu și cei 4 copii ai Anei, fata care stă cu mama lui Mihai.


Vă mulțumesc încă o dată, sunteți minunați!

Fii om darnic!

Dragi oameni, bine aţi venit într-un loc virtual unde puteţi afla despre lucruri reale!

Respectiv, despre o campanie de donat şi colectat lucruri pentru oameni care au nevoie de ele. Fiecare dintre noi are pe acasă diverse obiecte încă bune de care nu mai are nevoie, nu? Haine, pantofi, pături, jucării, un calculator vechi, un radio, cărţi de colorat, creioane, acuarele. Şi ştiţi foarte bine că există oameni şi copii care au mare nevoie de ele.

E foarte uşor să dăm mai departe. Voi le adunaţi, ne daţi un semn şi noi venim să le colectăm. Singura rugăminte ar fi, pe cât posibil, să daţi lucrurile curate, pentru a ne fi nouă mai uşor.  Timp e destul, pentru că vom aduna lucruri de la voi până pe 15-20 septembrie, când intenţionăm să le ducem unde e nevoie. De asemenea, deocamdată ne limităm la Bucureşti şi împrejurimi, dar ar fi minunat ca alţii să ne fure ideea şi în alte oraşe Smile

Există un precedent, despre care puteţi citi AICI. Mult mai puţin organizat, dar cu nişte rezultate spectaculoase. Tocmai de-aia ne-am gândit că e nevoie de un site dedicat exclusiv acestei acţiuni, unde să găsiţi toate informaţiile necesare. fii_darnic

Ca şi atunci, spun şi acum: locurile unde vom duce lucrurile sunt publice, puteţi afla de pe net sau mergând chiar acolo, că sunt locuri reale, cu nevoi reale.  Din păcate, în multe cazuri au avut parte de probleme din partea autorităţilor sau a ziariştilor prea dornici de senzaţional, aşa că le e cam teamă de publicitate. Fotografii cu copii şi oameni bolnavi nu voi publica niciodată. Nu e moral, nici deontologic. E dreptul lor la intimitate. Pentru cei mai suspicioşi, dar care vor să ne fie alături, facem o invitaţie: veniţi cu noi acolo, atunci când vom duce lucrurile.

Scopul principal al acestei acţiuni e de a aduna lucruşoare ce pot fi folosite mai departe. Dar există oameni care vor să ne ajute de departe, aşa că am pus la dispoziţie un cont unde cei care doresc pot dona o anumită sumă. Din banii strânşi se vor cumpăra lucruri de care e nevoie şi nu pot fi refolosite: prosoape, periuţe şi pastă de dinţi, săpun, detergent.

Ştiu că atunci când e vorba de bani, oamenii sunt mai circumspecţi. Tot ce pot să ofer ca dovadă de corectitudine sunt extrasele de cont lunare, din care să reiasă că doar au intrat bani, nu au fost şi scoşi. La sfârşit, suma finală va fi cheltuită pentru produsele de mai sus şi vor exista facturi. Mai mult de atât, există încrederea voastră şi decenţa şi corectitudinea noastră.

Mulţi dintre cei care şi-au arătat deja interesul în a ne ajuta, doresc să rămână anonimi. Deşi eu v-aş pupa şi lăuda pe toţi şi v-aş scrie numele cu litere maaari, o să las la latitudinea voastră dacă doriţi să ajutaţi anonim sau nu. Îmi permit să nominalizez două persoane speciale, care şi-au oferit ajutorul chiar de la momentul ideii. Prima donaţie a venit de la domnul Escu şi constă în acest frumos site, cu tot ce ţine de ajutorul tehnic. A doua donaţie a venit în bani (şi nu puţini), tocmai din Grecia, de la Isabela, soţul ei şi cele 3 superbe fiice ale lor.  Isabela nu mă cunoaşte faţă în faţă, dar mi-a spus că a trimis aceşti bani “ca să-mi crească aripile”.  La fel a făcut şi draga mea Antoaneta, tocmai din Canada. Şi mi-au crescut aripi tare frumoase. Eu le mulţumesc din suflet şi vouă vă mulţumesc anticipat.

Ştiu că vor exista şi voci neîncrezătoare, poate chiar şi critici. Ni le asumăm pe toate. Deşi am prefera critici constructive. De asemenea, orice alte idei sunt bine-venite.

Oameni dragi, vă aşteptăm alături de noi, aşa cum puteţi şi vă face plăcere. Vă mulţumim!