Archive for the Category »oameni «

Oameni darnici la copiii de la Giurgiu

După aproape 3 luni gri, cu mizerie, noroi, zăpadă şi bălţi, credeam că soarele ne-a părăsit, că o să fim nişte trişti, că eu mă voi ofili şi nu voi mai avea niciodată chef de nimeni şi de nimic. Vă recunosc sincer, pe acest fond, cele 5 zile în care am adunat de la oameni zeci de sacoşe de lucruri pentru copiii şi mamele de la Giurgiu mă epuizaseră. Celor cărora nu am apucat să le mulţumesc, să le zâmbesc, vă rog din suflet să mă iertaţi. N-a fost cu intenţie. Data viitoare sper să vă invit la mine şi la o limonadă :)

Cu toate astea, şi de data asta am fost copleşită de răspunsurile voastre la apelul meu, pornit şi el în urma apelului Isabellei. S-au adunat lucruşoare şi alimente de am umplut, la propriu, o cameră de dimensiuni medii. Haine de toate măsurile, pături, aşternuturi, jucării, ceva medicamente, pampers, 20 de kg de zahăr, 20 de kg de făină, 10 litri de ulei, sare, orez, eugenii şi napolitane (Iulia, Alexandra sunteţi nişte eroine cum aţi cărat voi toate astea!), paste făinoase, un radiator. Banii adunaţi au fost de asemenea impresionanţi ca sumă, într-un timp aşa de scurt: 1.250 (adică 12 milioane jumătate, în bani vechi). Isabelle şi Monica au donat şi ele direct în contul părintelui Ştefan (al Asociaţiei) şi la fel au făcut şi alţi câţiva oameni darnici. Asta a mai adăugat cam 500 lei.

Sâmbătă dimineaţa am deschis ochii foarte uşor, ceea ce nu mi se întâmplă mai niciodată când trebuie să mă trezesc la 8. Mă mângâia soarele pe faţă!!! Brusc mi-a revenit şi pofta de viaţă, şi entuziasmul, şi zâmbetul (ăla bun). la 9 dimineaţa ne-am adunat în faţa blocului la mine. Dragoş şoferul tanchetei 4X4 cu care am fost şi la Valea Plopului (care mi-a promis că mă ia şi pe mine la un drum off-road, să simt şi eu cum e cu adrenalina, deşi la ce drumuri sunt prin Bucureşti şi prin ţară, tot off-road cu adrenalină se cheamă), Mariana şi sora ei Isabela, cu maşinuţa lor plină ochi, Cristi, Nicu şi iar Cristi, cei trei colegi entuziaşti şi simpatici ai lui Nini, tatăl lui Ştefănuţ, şi ei cu 2 maşini, au preluat de la mine din casă zecile de bagaje. Pe drum am oprit la Isabelle şi am mai încărcat cu una alta (nişte aşternuturi de pat foarte apreciate la Giurgiu), iar la ieşirea din Bucureşti ne-am agăţat şi cu cei mai drăguţi oameni din lume, Alina şi Bogdan, care au vrut să vină şi ei cu maşina plină, să cunoască drumul, ca data viitoare să poată merge cu ajutoare şi singuri.

Drumul a fost chiar scurt, 45 de minute, relativ bun, fără incidente, cu soarele în faţă. Noi ne-am dus şi ne-am întâlnit cu părintele Ştefan Valentin în comuna Slobozia de Giurgiu  care aparţine de episcopia Giurgiu. Dar părintele se ocupă şi de mamele şi copiii adăpostiţi la Răleşti, comuna Gogoşari, unde funcţionează centru Provita Giurgiu. Preotul Ştefan Valentin nu are mai mult de 35 de ani, e frumos şi blând, deschis şi vesel. Alături de soţia asistentă medicală şi cu fiul lor lângă ei, muncesc tot timpul. Caută ajutor, sponsorizări, se chinuie cu acte şi birocraţie. “Părintele Tănase, de la Valea Plopului, ar trebui să fie brand de ţară. E un exemplu fabulos de ce poate face un om care pur şi simplu vrea să ajute pe cel mai nefericit sau mai sărac decât el“. Asta a avut de spus părintele Ştefan despre mentorul său. Aşa cum a spus, cu mare tristeţe, că prea mulţi preoţi îşi uită menirea şi prea mulţi oameni uită să fie oameni.

Am stat de poveşti, am discutat despre copii şi mame, i-am vizitat, le-am văzut cămăruţele mici, dar curate. Copiii râd şi se joacă, nu ştiu încă ce grea e viaţa. Şi tare frumos ar fi să nu afle prea curând. Mamele au un zâmbet trist pe faţă. Ele ştiu, din păcate. Îşi ţin pruncii în braţe cu căldură şi iubire. Şi ne mulţumesc simplu, din suflet şi din ochi.

Acum le-am dus multe haine, le ajung până la anul. Dar au nevoie de alimente, de bani pentru factura de curent, de perdele, covoare, mobilier, dulăpioare, rafturi. Aşa că eu vă îndemn pe mai departe, dacă aveţi de dăruit, sunaţi-l pe părintele Ştefan şi el vă va spune cum ajungeţi la ei (tel părintelui este 0720 906 635). Drumul e scurt, bucuria şi mulţumirea unui gest sunt enorme.

Pentru toate lucrurile şi banii adunaţi pentru copii vă mulţumesc din tot sufletul: Daniela, Filip Ciprian, Raluca Iliescu (care a trimis nişte bănuţi şi pentru Bianca), Cristian Pruteanu, Roxana Rontziki, familia Bodea (Oana, Tibi, drăguţele de Smaranda şi Miruna), Bogdan Cortiţă, Cătălin Bengescu, Alina şi Bogdan, Vali, Viorica, Andreea, Oana, Cristi, Nicu, Cristi, Nicolae şi Ştefănuţ, Misaki, Viorica, Mariana, Isabela, Adina, Mădălina, Ştefania, Carmen, Vali, Bogdan, Adela, Jeanina, Cătălina, Moni, Pepe, Daniela, Iulia şi Alexandra, Cristi tati lui Gruia, Bogdanic, Cristina şi fetiţa ei superbă Ina, Ada, Crocoditza, Alexandra, Mihaela şi Oti, Ady, Adina, Florena, Indra şi Mihaela, mămicile, copiii şi educatoarele de la grădiniţa CONIL Kindergarten, oamenii de la HP (ei, bine, da, nu ştiu exact cum a ajuns apelul meu la ei, dar nişte oameni care nu mă cunosc, nu ştiu cine sunt, au avut încredere şi au donat şi bani şi o grămadă de lucruşoare. Mă înclin!). La Isabelle au adus lucruşoare doamnele de la “Salvează Vieţi” şi doamna Ligia. Dacă am uitat pe cineva, vă rog să mă trageţi de mânecă, nu e cu intenţie.

În curând voi pune pe site toate detaliile despre fiecare loc în parte unde e nevoie de ajutor, aşa încât atunci când vă prisoseşte ceva şi vreţi să faceţi un gest frumos, să le duceţi voi direct unde e nevoie.

P.S. Copiii, mămicile şi preotul Ştefan se roagă pentru fiecare dintre noi, ca din ce dăruim, să ni se întoarcă înapoi înzecit. E frumos să fim oameni, nu-i aşa?

Au nevoie de ajutorul nostru. Acum!

Ne-am săturat cu toții de iarnă, nu? Ger, ninsori, zăpadă până la genunchi, acum bălți înghețate și vânt. Dar cât e de bine când ajungem acasă, unde e cald, de la calorifer, de la centrală. Și avem pături calde. Și când ieșim iar afară avem pulovere groase, șosete călduroase, geci și căciuli, cizme și bocanci. Și medicamente și ceaiuri și miere atunci când răcim.

Haideți să uităm pentru câteva zile să ne plângem de mizerie și frig. Și să mulțumim că avem unde ajunge la cald și bine. Alți copii au acum nevoie de noi și de ajutorul nostru. De la Isabelle am aflat de acești alți copii și încercăm împreună să facem ceva pentru ei. Părintele Ștefan a luat exemplul părintelui Tănase, de la Valea Plopului, cel care mi-a botezat finuțul acum 2 săptămâni. Și mai tânărul Părinte Ștefan se milostivește de femei abuzate, abrutizate, speriate care nu știu unde să se ducă, cu copilul lor pe care un “el” nu îl dorește. Și ca să nu-i abandoneze, părintele Ștefan le ajută cu un acoperiș deasupra capului, un blid de mâncare și, mai ales, nu le judecă, ci le oferă înțelegere și blândețe.

Copiii de la centrul din Gogoșari, Giurgiu sunt frumoși și curați. Și nu au nicio vină. Lor le e frig în iarna asta, dar spre deosebire noi, nu au căldură la calorifere, șosete groase sau pulovere și geci. Nici bocanci. E nevoie să adunăm rapid, săptămâna viitoare (15 – 19 februarie), pături, geci, bocanci și cizme, pulovere, șosete, căciuli, aeroterme, orice aparat care îi poate încălzi puțin. Și câțiva bănuți din care să cumpere lemne. Uitați-vă în dulapuri, la voi și mai ales la copiii voștri, poate puloverul ăla sau gecuța aia pot fi date unor copii. După care îmi dați un email (sau un telefon, cei care mai aveți telefonul meu) la lia_stoica@yahoo.com și vă aștept de luni până vineri, săptămâna 15-19 februarie, după ora 5 jumătate seara, la mine în Militari (eu sunt mai greu deplasabilă în perioada asta, din păcate)

Cei de la cămin sunt mămici și copii, deci e nevoie doar de haine de copii (de la bebei la 14-15 ani) și de femei. Cu toții sunt vreo 40.  Vă rog din suflet, dacă doriți să ajutați, haideți să adunăm acum strict ce au nevoie: haine groase pentru copii și mămici, aparate de încălzit, încălțări, medicamente (paracetamol, nurofen, vitamina C, pentru copii în special), pături, ceva pampers, câteva obiecte de igienă (săpun, șervețele, detergent), bani. 5 lei, 10 lei, oricât înseamnă enorm. De la Isabelle am înțeles că un metru cub de lemne costa cam 450 de lei. Puteți dona direct în contul lor sau dacă vă e mai la îndemână, aveți contul oamenidarnici și vă pot pune oricând la dispoziție extrasele de cont.

Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:Telefon Părintele Valentin: 0720 906 635, 0762 656 077

Conturi deschise la BCR – Giurgiu

RON: RO39 RNCB 0145 0983 4964 0001

EURO: RO12RNCB0145098349640002

Cod SWIFT: RNCBROBU GR0 (ultimul caracter este cifra zero)

http://provitagiurgiu.wordpress.com

Contul oamenidarnici:

Contul bancar pentru donaţii:

Lei: RO90INGB0000999900372741 deschis la ING Bank Sucursala Militari, Bucureşti

Euro: RO26INGB0000999901651674 cod SWIFT INGBROBU ING Bank N.V. Amsterdam

Titular cont: Stoica Lia Mihaela

Nu ne-a oprit în decembrie viscolul și zăpada, nu are de ce să ne oprească acum lapovița și vântul, nu-i așa? Vă aștept să-i ajutăm! Ați văzut ce frumos și mult se poate face. Mulțumesc!

Suntem oameni darnici și suntem contagioși!

Oameni dragi, de mai bine de o lună să nu credeți că am stat degeaba :) S-au adunat iar multe lucrușoare, altele mă așteaptă să le iau. Am trimis vreo 30 de colete, 200 de kg,  prin țară, la Moldova la fam. Buzdea, la Robert și Lili, o DSC09411familie cu mari probleme, la Diana Szasz, o educatoare tânără și frumoasă care luptă pentru grupa ei de grădiniță (copii din familii foarte sărace), la Alexandra, mama lui Ștefănuț, Biancăi și lui Vicky, sora ei. Hăinuțe, încălțări, jucării, cărticele, dulciuri. Mai am pregătite să le pun la DSC09416poștă 2 colete și lui Laurențiu și Eusebiu, doi băieți din Găgești, Vrancea, rămași de curând fără mamă. Am dus o mașină plină de haine celor de la Chitila, atât pentru băieții de care au grijă măicuțele, cât și la două familii cu mulți copii.

Am ajuns săptămâna trecută, cu ajutorul lui Andrei și Oti, cărora le mulțumesc din suflet, la un loc nou, Centrul Sf. Macrina. Acolo sunt și copii abandonați, copiii străzii, dar și familii care vin pentru un blid de mâncare și o haină caldă. Săptămâna viitoare mai fac un drum la ei, cu mulți saci cu haine.

Îmi doresc tare mult să le mulțumesc lui Cristi, Adei, Oana, Alis, Ana, Cecilia, Valentina, Ioana, Corina, Bianca, Georgiana, Cristina, Raluca I.,  Alex, Irina, lui Mihai și lui George, care vor să ajute mai consistent.

De la Cluj, draga de Adela îmi scrie:  SUNT OM DARNIC ȘI SUNT CONTAGIOASĂ!

În urmă cu 2 săptămani am mai dus un set de hăinuțe și jucării la un centru de ajutor pentru tinere mame și copiii lor. Aici merg fete care provin din familii uniparentale  sau  din centre de plasament și au nevoie de o direcție in viata. La centru primesc spirjinul de care au nevoie și sunt ajutate să își găsească un loc de munca și o locuință decentă, astfel încât copilașii lor să primească un minim necesar pentru un trai liniștit.  Cu transportul m-a ajutat verioara Dana și Super Nova înroșita, care la un moment dat ne-a rătăcit pe niște alei. Am cerut instrucțiuni  și ne-au ajutat doi băieței să ajungem la destinație. Tot copiii fac lumea mai buna…

Acum aștept alte donații de la prieteni, însă cea mai mare bucurie a fost să primesc un mail de la Gabriela care îmi scria: “Vreau și pot să ajut campania Oameni darnici”. Ea e prima persoană străină de mine, de prietenii mei, care mă contacteaza și care vrea să doneze câte ceva.

Vreau să le mulțumesc tuturor celor care au răspândit vorba despre Oamenii Darnici și celor care au scris despre noi. Mircea a pus un articol pe www.4student.ro , Mihai Goțiu  pe blog-ul lui, iar Mary ne-a pus la loc de cinste in paginile ziarului Clujeanul.

Îmi doresc ca sindormul donațiilor să se răspândească foarte mult, pentru ca și alți oameni care au nevoie de ajutor să primeasca măcar un mic sprijin. Așa că aștept cu drag ziua în care mailul îmi va fi plin de mesaje cu subiectul: “Adela, vreau și pot să ajut”.

Clujenilor și nu numai, hai, umpleți-i mailul Adelei! :)

Și dacă tot suntem la capitolul laude, cu mare bucurie vă anunț că oameni darnici își deschide filială și la Târgu Mureș! În persoana Dianei Iclanzan, care va aduna de la voi lucrușoare și le va duce unde va găsi de cuviință în zonă. Ei puteți să-i scrieți mail la iclanzandiana@yahoo.com . Diana, ca și Adela, e plină de entuziasm, e veselă și energică și dorește din tot sufletul să poată face ceva pentru cât mai mulți oameni care au nevoie, mai ales copii și bătrâni. Târgu Mureșul, hai, umpleți-i și voi mailul Dianei!

Vă mulțumesc din suflet tuturor!DSC09479

Steluțe de mare

copiiAm cunoscut-o pe Isabelle Loreley luni, după un scurt schimb de mailuri. Pentru că s-au adunat foarte multe jucării și hăinuțe de la oamenidarnici, am zis că poate mă alături ei și ducem și la copiii pentru care se luptă ea. Copii cu diagnostice odioase: leucemie, Limfom Malign Non Hodgkin, tumoră neurocerebrală. Într-un cuvânt cancer.

Am pus din pungă în pungă hăinuțe, jucării, le-am mutat dintr-o parte în alta. Casa ei ca și ea mea. Plină de saci, de hăinuțe la uscat. Mai mult ca oricând, acestor copii nu poți să le duci lucruri prăfuite sau murdare. Trebuie atenție, să nu fie prea pufoase, că fac alergii. În plus, nu e de ajuns să le dai așa, orice jucărie, ci dacă tot facem ceva, să le stefanutdăm exact ce își doresc. Urși, mașinuțe, maimuțe. Am aflat de la Isabelle o chestie foarte tare. Celor foarte mici nu le plac jucăriile maro. Cât de mici? am întrebat. O să vezi.

Am decis să ducem doar jucării și dulciuri prima dată, ca să nu-i agităm prea tare. N-am avut probleme să intrăm la Budimex (M.S. Curie). Etajul 5 secția Oncologie pediatrică. Pe rând, i-am cunoscut pe Fabian, pe Ștefănuț, pe Găbița, pe Andreea, pe Cosmina. Și pe prea mulți alții. Cazuri în spital, drame pentru părinți, lecții de viață pentru oricare dintre noi, copii pentru ei înșiși. Niște copii fabuloși, veseli, vorbăreți, cuminți, bucuroși că primesc exact jucăriile pe care și le doresc. Copii care vor să trăiască, luptători, curajoși.

copii2Isabelle îi știa pe fiecare, a scris și scrie despre fiecare. În afară de bani pentru operații, au nevoie de lucruri care să le mai aline din durere, măcar puțin. Pampers și lapte praf (Nan) pentru cei mici, șervețele, încălțări, papuci, pijămăluțe pentru cei mai mărișori, un Monopoly copii4sau alte jocuri de genul acesta și jocuri pe calculator pentru cei mai mari. Pentru mamele care luptă alături de ei un pampers pentru copii, un săpun, un șampon, un prosop valorează aur. Dintr-un bon de masă de 8,72 lei (am primit donații bonuri de la mai mulți oameni și au prins extraordinar de bine) se pot lua 2 bucăți de piept de pui la grătar. În condițiile în care cina copiilor a fost ieri un orez fiert cu niște urme de legume și o zeamă maronie ce nu am idee ce era. Ca să lupte cu boala au nevoie de sistem imunitar puternic. Din ce???

Culoarul secției oncologie are pe dreapta și stânga niște acvarii. Nu poți să le numești saloane. Nu există nici măcar o copii3urmă de intimitate. 20 de copii cu tot atâtea mămici în aceste acvarii. Nu ai loc nici să arunci un ac. Au un wc și câte o chiuvetă în cameră. cosminaNu în fiecare. Copiii din România nu mor neapărat de cancer, ci de complicațiile apărute pentru că nu primesc medicamentația necesară nici măcar pentru febră. Nurofen. Banal pentru noi, nu? Vital pentru ei.

Hăinuțe și încălțări se adună și pentru ei și pentru cei de la Valea Plopului (mâine merg la ei cu o dubă și 2 mașini pline) și e minunat. Dar copiii și mamele de la Budimex și de la Fundeni, unde voi merge săptămâna viitoare, au nevoie concret de pampers, șervețele, Nurofen, creme pentru iritații la funduleț, lapte praf Nan.

Ce rugăminte am eu la voi? Să nu plângeți, să nu vă întristați, nu de lacrimile noastre au nevoie. Ci să preluați mesajul meu și al Isabellei (la ea fiecare copil în parte are povestea și conturile unde se pot face donații), să ajungă la cât mai multă lume. Când puteți, să cumpărați un săpun, niște scutece, un lapte praf și să-mi dați un semn și voi fi la voi să le preiau și să vă mulțumesc. Din banii adunați la oamenidarnici și din bonurile primite voi da și Biancăi și Ștefaniei, am cumpărat gabitadulciuri și rechizite și pentru cei de fabianla Valea Plopului și pentru copiii din spitale. Și cel mai mic ajutor de la noi înseamnă enorm pentru ei. Vă mulțumesc că sunteți oameni.

Știți de ce sunt copiii prezentați de Isabelle steluțe de mare? De la povestea asta:

Un om de afaceri aflat în vacanţă se plimba într-o zi pe o plajă.

Pe plajă erau multe steluţe de mare, aduse de val.

Observă un băieţel care aduna fiecare steluţă şi o arunca înapoi în apă.

Vrând să-i dea o lecţie de viaţă, omul de afaceri se apropie de băieţel şi îi spuse:

- M-am uitat la tine văzând ce faci şi mi-am dat seama că ai o inimă bună şi că le vrei binele. Însă îţi dai seama câte plaje sunt pe aici? Şi câte steluţe de mare mor în fiecare zi pe ele? Nu crezi că ar fi mai bine să faci altceva în timpul pe care îl pierzi salvându-le? Crezi că, salvând câteva steluţe de mare, contează?

Băiatul se uită la el, se aplecă şi luă o steluţă de mare pe care o aruncă în ocean, şi-i spuse:

- Pentru asta contează.