În aceste ultime luni am putut trimite vreo 30 de colete (printre care și 2 cărucioare pentru viitoarele mămici Cornelia Moldovan și Cristina Geambașu, la Lupeni) cu haine, încălțări, orez, ulei, săpun, pampers, șervețele, etc. deoarece în contul oamenidarnici au donat bani câteva persoane (Paul Constantin, Alexandra Zait, Daniela Raluca Șerban) cărora le mulțumesc din tot sufletul. S-au mai adunat câțiva bănuți și de la prietenul meu, mama, iar eu mi-am vândut din lucruri și astfel am putut aduce o bucurie Biancăi, care pe 21 august a împlinit superba vârstă de 17 ani (i-am trimis 300 de lei), Ștefaniei care pe 23 august a împlinit 1 anișor (din nefericire, micuța va avea mereu o sensibilitate, deși operația a reușit, și acum este în spital la Grigore Alexandrescu – căldura i-a adus o deshidratare și lipsă de apetit și acum e slăbită) – i-am dat Ninei, bunica Ștefaniei, 250 de lei, iar săptămâna viitoare voi merge la Valea Plopului să le mai duc niște haine, mâncare și bani Anei, mama lui Mihăiță (finuțul meu) și fetei care stă cu Ana și are 4 copii.

Oameni buni, din octombrie vă voi spune la revedere, cel puțin pentru o vreme. De departe sper să mai pot trimite în țara ajutoare, dar dorința mea cea mai mare e ca voi, de aici, să duceți mai departe spiritul campaniei Oameni darnici. Aveți lucruri în stare încă bună, care mai pot fi folosite, duceți-le sau trimiteți-le prin poștă sau curier la cei care au nevoie. Haine (mai ales de copii), încălțări, un orez, un ulei, ceva dulce, se vor bucura enorm, credeți-mă pe cuvânt. Cei care puteți și doriți să ajutați, au în mod special nevoie și de ajutor în bani cele două cazuri de care m-am legat atât de tare încă de la început:

Bianca (diagnosticată cu o boală gravă și rară, amitrofie spinală progresivă, sindromul Kugelberg-Welander și al II-lea diagnostic hernii intraspongiloase T11 si L14, are nevoie de creme de masaj, medicamente care să-i mai atenueze durerile de mușchi):

Raiffeisen Bank – Agentia Valu lui Traian, judetul Constanta
RON: RO 70 RZBR 0000 0600 1100 8342
EURO: RO 47 RZBR 0000 0600 1103 4655
Cod SWIFT: RZBR ROBU
Titular: Velichea Maria

Adresa: Localitatea Valu lui Traian, Str. Credintei nr. 9, Jud. Constanta
Telefon: 0727.275.667 / 0241.230.317

Pentru a putea merge mai departe la școală, deoarece la liceu nu se mai dau manuale, Bianca are nevoie de cărțile pentru clasa a 11-a. dacă aveți și puteți da mai departe, vă rog să o contactați pe mama Biancăi și să-i trimiteți.

și Ștefania (născută fără o bucată din esofag, operată în Germania cu succes, dar are nevoie de alimentație adecvată, medicamente, vaccinuri – care nu sunt toate gratuite. Familia ei numeroasă e un exemplu, oameni simpli, muncitori, cinstiți, nu i-am auzit niciodată să spună “de ce noi?”, dar au nevoie de ajutor suplimentar.

ING Bank Sucursala Giurgiului, titular cont Dumitrașcu Niculina

Cont lei: RO12INGB0000999901600322

Cont EURO: RO54INGB0000999901632255

Telefon Nina Dumitrașcu: 0763.998823.

Alte familii unde puteți trimite ajutoare (colete de maxim 10 kg prin Poșta Română sau de orice fel prin firme de coletărie – trebuie să știți că toate coletele – cam 200 trimise într-un an jumătate – au ajuns, dacă s-ar întâmpla să nu ajungă la destinație se întorc la expeditor):

Babalac Alexandra - mama tanara de 20 de ani, slabuta, 36 la pantofi (si ea poate fi ajutata cu haine), are o fetita de 2 ani Denisa.  Str. Munci, bloc 5, scara 2, ap 24, Uricani, jud. Hunedoara.

Vasilache Rodica - 3 fete-cucuiete de 11, 13 şi 15 ani şi un băieţel de 2 ani jumătate. Sat Zorleni, comuna Zorleni, jud. Vaslui.

Geambaşu Elena Cristina – 2 fetiţe de 5 şi 10 ani. În octombrie va naște un băiețel. Str. Tineretului nr. 19, bl. B11, sc. 3, ap. 88, Lupeni, jud. Hunedoara, cod 335600. Tel. 0734.946.753.

Moldovan Cornelia – 3 fetiţe de 11, 9 şi 4 ani. Zilele astea va naște un băiețel. Str. Tineretului nr. 19, bl. B11, sc. 3, ap. 85, Lupeni, jud. Hunedoara.

Aur Daniela – 2 băieţi de 5 şi 15 ani. Str. Porţile de Fier nr. 7, ap. 89, Orşova, Jud. Mehedinţi.

Marcu Luciana – 2 fetiţe de 12 şi 7 ani. Str. 8 martie nr. 40, Râmnicu Sărat, jud. Buzăr, cod 125300. Tel. 0760956509.

Boicu Constantin – fată 7 ani, băiat 4 ani (cu probleme medicale, are nevoie de pampers nr. 5). Str. Dacia nr. 2, bl. 8, sc. B, ap. 12, municipiul Codlea, Jud. Braşov. Tel 0727.321.754.

Muszka Daniela Carla – 4 copii (3-10 ani), dintre care Bianca, o fetiţă de 10 ani care este olimpică la pian, elevă la şcoala de muzică. Str. Ion Vidu nr. 7, Lugoj, jud. Timiş. Tel. 0761624618.

Ungureanu Alina – o fetiţă de aproape 3 ani. Str. Grigore T. Popa nr. 32, ap. 53, Timişoara, jud. Timiş. Tel. 0757.621.570.

Radu Crenguţa – 2 fete de 3 şi 14 ani, 3 băieţi de: 4 ani (cu o malformaţie a intestinului, are anus contra naturii), 8 ani şi 16 ani. Nu am adresa exactă, dar am fost la ei acasă, la capătului Giuleştiului (Bucureşti) şi pot veni şi în oraş să vă întâlnească. Tel. 0765.850.802.

Alte locații unde pot fi duse ajutoare:

1. Asociaţia “Pro Vita – pentru copiii născuţi şi nenăscuţi” – Parohia Valea Plopului – Vălenii de Munte, judeţul Prahova.

Aici sunt copii mai mici şi mai mari, de la 0 la 25 de ani. E nevoie de ceva haine si încălţăminte (am dus deja foarte multe),  prosoape, săpun, detergent, pastă şi periuţe de dinţi, lapte praf, pampers, necesar pentru ingrijirea bebelusilor, cărţi etc. De asemenea, materiale de construit şi alimente.

2. Centrul Sfânta Macrina – str. Ilarie Chendi, nr.14, Sector 2.Tel/fax: 021-2527658; 021-2521696
e-mail: macrina.center@gmail.com

Aici sunt 25 de copii între 7-18 ani, în Centrul de zi pentru copiii aflați în situații de risc (copiii străzii) și alți 25 de copii în Centrul Rezidențial (de plasament) – între 7 și 18 ani, băieți și fete, care se găsesc în situații de risc, provenind din mediile sociale defavorizate din București și zonele limitrofe.

3. Grupa de grădiniță a Dianei Szasz – Gradinița Socială a Școlii Generale nr 5 Săcele, judetul Brașov. Sunt 30 de copii de 5-6 ani, băieți și fetițe, din familii defavorizate.

Vă mulțumesc tuturor că mi-ați fost alături și sper ca în continuare să punem face ceva pentru cei mai puțin norocoși ca noi. Îmi puteți scrie oricând, pentru că și de departe această campanie îmi va fi aproape de suflet. Mă înclin.

Cu toate astea, şi de data asta am fost copleşită de răspunsurile voastre la apelul meu, pornit şi el în urma apelului Isabellei. S-au adunat lucruşoare şi alimente de am umplut, la propriu, o cameră de dimensiuni medii. Haine de toate măsurile, pături, aşternuturi, jucării, ceva medicamente, pampers, 20 de kg de zahăr, 20 de kg de făină, 10 litri de ulei, sare, orez, eugenii şi napolitane (Iulia, Alexandra sunteţi nişte eroine cum aţi cărat voi toate astea!), paste făinoase, un radiator. Banii adunaţi au fost de asemenea impresionanţi ca sumă, într-un timp aşa de scurt: 1.250 (adică 12 milioane jumătate, în bani vechi). Isabelle şi Monica au donat şi ele direct în contul părintelui Ştefan (al Asociaţiei) şi la fel au făcut şi alţi câţiva oameni darnici. Asta a mai adăugat cam 500 lei.

Sâmbătă dimineaţa am deschis ochii foarte uşor, ceea ce nu mi se întâmplă mai niciodată când trebuie să mă trezesc la 8. Mă mângâia soarele pe faţă!!! Brusc mi-a revenit şi pofta de viaţă, şi entuziasmul, şi zâmbetul (ăla bun). la 9 dimineaţa ne-am adunat în faţa blocului la mine. Dragoş şoferul tanchetei 4X4 cu care am fost şi la Valea Plopului (care mi-a promis că mă ia şi pe mine la un drum off-road, să simt şi eu cum e cu adrenalina, deşi la ce drumuri sunt prin Bucureşti şi prin ţară, tot off-road cu adrenalină se cheamă), Mariana şi sora ei Isabela, cu maşinuţa lor plină ochi, Cristi, Nicu şi iar Cristi, cei trei colegi entuziaşti şi simpatici ai lui Nini, tatăl lui Ştefănuţ, şi ei cu 2 maşini, au preluat de la mine din casă zecile de bagaje. Pe drum am oprit la Isabelle şi am mai încărcat cu una alta (nişte aşternuturi de pat foarte apreciate la Giurgiu), iar la ieşirea din Bucureşti ne-am agăţat şi cu cei mai drăguţi oameni din lume, Alina şi Bogdan, care au vrut să vină şi ei cu maşina plină, să cunoască drumul, ca data viitoare să poată merge cu ajutoare şi singuri.

Drumul a fost chiar scurt, 45 de minute, relativ bun, fără incidente, cu soarele în faţă. Noi ne-am dus şi ne-am întâlnit cu părintele Ştefan Valentin în comuna Slobozia de Giurgiu  care aparţine de episcopia Giurgiu. Dar părintele se ocupă şi de mamele şi copiii adăpostiţi la Răleşti, comuna Gogoşari, unde funcţionează centru Provita Giurgiu. Preotul Ştefan Valentin nu are mai mult de 35 de ani, e frumos şi blând, deschis şi vesel. Alături de soţia asistentă medicală şi cu fiul lor lângă ei, muncesc tot timpul. Caută ajutor, sponsorizări, se chinuie cu acte şi birocraţie. “Părintele Tănase, de la Valea Plopului, ar trebui să fie brand de ţară. E un exemplu fabulos de ce poate face un om care pur şi simplu vrea să ajute pe cel mai nefericit sau mai sărac decât el“. Asta a avut de spus părintele Ştefan despre mentorul său. Aşa cum a spus, cu mare tristeţe, că prea mulţi preoţi îşi uită menirea şi prea mulţi oameni uită să fie oameni.

Am stat de poveşti, am discutat despre copii şi mame, i-am vizitat, le-am văzut cămăruţele mici, dar curate. Copiii râd şi se joacă, nu ştiu încă ce grea e viaţa. Şi tare frumos ar fi să nu afle prea curând. Mamele au un zâmbet trist pe faţă. Ele ştiu, din păcate. Îşi ţin pruncii în braţe cu căldură şi iubire. Şi ne mulţumesc simplu, din suflet şi din ochi.

Acum le-am dus multe haine, le ajung până la anul. Dar au nevoie de alimente, de bani pentru factura de curent, de perdele, covoare, mobilier, dulăpioare, rafturi. Aşa că eu vă îndemn pe mai departe, dacă aveţi de dăruit, sunaţi-l pe părintele Ştefan şi el vă va spune cum ajungeţi la ei (tel părintelui este 0720 906 635). Drumul e scurt, bucuria şi mulţumirea unui gest sunt enorme.

Pentru toate lucrurile şi banii adunaţi pentru copii vă mulţumesc din tot sufletul: Daniela, Filip Ciprian, Raluca Iliescu (care a trimis nişte bănuţi şi pentru Bianca), Cristian Pruteanu, Roxana Rontziki, familia Bodea (Oana, Tibi, drăguţele de Smaranda şi Miruna), Bogdan Cortiţă, Cătălin Bengescu, Alina şi Bogdan, Vali, Viorica, Andreea, Oana, Cristi, Nicu, Cristi, Nicolae şi Ştefănuţ, Misaki, Viorica, Mariana, Isabela, Adina, Mădălina, Ştefania, Carmen, Vali, Bogdan, Adela, Jeanina, Cătălina, Moni, Pepe, Daniela, Iulia şi Alexandra, Cristi tati lui Gruia, Bogdanic, Cristina şi fetiţa ei superbă Ina, Ada, Crocoditza, Alexandra, Mihaela şi Oti, Ady, Adina, Florena, Indra şi Mihaela, mămicile, copiii şi educatoarele de la grădiniţa CONIL Kindergarten, oamenii de la HP (ei, bine, da, nu ştiu exact cum a ajuns apelul meu la ei, dar nişte oameni care nu mă cunosc, nu ştiu cine sunt, au avut încredere şi au donat şi bani şi o grămadă de lucruşoare. Mă înclin!). La Isabelle au adus lucruşoare doamnele de la “Salvează Vieţi” şi doamna Ligia. Dacă am uitat pe cineva, vă rog să mă trageţi de mânecă, nu e cu intenţie.

În curând voi pune pe site toate detaliile despre fiecare loc în parte unde e nevoie de ajutor, aşa încât atunci când vă prisoseşte ceva şi vreţi să faceţi un gest frumos, să le duceţi voi direct unde e nevoie.

P.S. Copiii, mămicile şi preotul Ştefan se roagă pentru fiecare dintre noi, ca din ce dăruim, să ni se întoarcă înapoi înzecit. E frumos să fim oameni, nu-i aşa?

[View with PicLens]

Haideți să uităm pentru câteva zile să ne plângem de mizerie și frig. Și să mulțumim că avem unde ajunge la cald și bine. Alți copii au acum nevoie de noi și de ajutorul nostru. De la Isabelle am aflat de acești alți copii și încercăm împreună să facem ceva pentru ei. Părintele Ștefan a luat exemplul părintelui Tănase, de la Valea Plopului, cel care mi-a botezat finuțul acum 2 săptămâni. Și mai tânărul Părinte Ștefan se milostivește de femei abuzate, abrutizate, speriate care nu știu unde să se ducă, cu copilul lor pe care un “el” nu îl dorește. Și ca să nu-i abandoneze, părintele Ștefan le ajută cu un acoperiș deasupra capului, un blid de mâncare și, mai ales, nu le judecă, ci le oferă înțelegere și blândețe.

Copiii de la centrul din Gogoșari, Giurgiu sunt frumoși și curați. Și nu au nicio vină. Lor le e frig în iarna asta, dar spre deosebire noi, nu au căldură la calorifere, șosete groase sau pulovere și geci. Nici bocanci. E nevoie să adunăm rapid, săptămâna viitoare (15 – 19 februarie), pături, geci, bocanci și cizme, pulovere, șosete, căciuli, aeroterme, orice aparat care îi poate încălzi puțin. Și câțiva bănuți din care să cumpere lemne. Uitați-vă în dulapuri, la voi și mai ales la copiii voștri, poate puloverul ăla sau gecuța aia pot fi date unor copii. După care îmi dați un email (sau un telefon, cei care mai aveți telefonul meu) la lia_stoica@yahoo.com și vă aștept de luni până vineri, săptămâna 15-19 februarie, după ora 5 jumătate seara, la mine în Militari (eu sunt mai greu deplasabilă în perioada asta, din păcate)

Cei de la cămin sunt mămici și copii, deci e nevoie doar de haine de copii (de la bebei la 14-15 ani) și de femei. Cu toții sunt vreo 40.  Vă rog din suflet, dacă doriți să ajutați, haideți să adunăm acum strict ce au nevoie: haine groase pentru copii și mămici, aparate de încălzit, încălțări, medicamente (paracetamol, nurofen, vitamina C, pentru copii în special), pături, ceva pampers, câteva obiecte de igienă (săpun, șervețele, detergent), bani. 5 lei, 10 lei, oricât înseamnă enorm. De la Isabelle am înțeles că un metru cub de lemne costa cam 450 de lei. Puteți dona direct în contul lor sau dacă vă e mai la îndemână, aveți contul oamenidarnici și vă pot pune oricând la dispoziție extrasele de cont.

Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:Telefon Părintele Valentin: 0720 906 635, 0762 656 077

Conturi deschise la BCR – Giurgiu

RON: RO39 RNCB 0145 0983 4964 0001

EURO: RO12RNCB0145098349640002

Cod SWIFT: RNCBROBU GR0 (ultimul caracter este cifra zero)

http://provitagiurgiu.wordpress.com

Contul oamenidarnici:

Contul bancar pentru donaţii:

Lei: RO90INGB0000999900372741 deschis la ING Bank Sucursala Militari, Bucureşti

Euro: RO26INGB0000999901651674 cod SWIFT INGBROBU ING Bank N.V. Amsterdam

Titular cont: Stoica Lia Mihaela

Nu ne-a oprit în decembrie viscolul și zăpada, nu are de ce să ne oprească acum lapovița și vântul, nu-i așa? Vă aștept să-i ajutăm! Ați văzut ce frumos și mult se poate face. Mulțumesc!

Am ajuns săptămâna trecută, cu ajutorul lui Andrei și Oti, cărora le mulțumesc din suflet, la un loc nou, Centrul Sf. Macrina. Acolo sunt și copii abandonați, copiii străzii, dar și familii care vin pentru un blid de mâncare și o haină caldă. Săptămâna viitoare mai fac un drum la ei, cu mulți saci cu haine.

Îmi doresc tare mult să le mulțumesc lui Cristi, Adei, Oana, Alis, Ana, Cecilia, Valentina, Ioana, Corina, Bianca, Georgiana, Cristina, Raluca I.,  Alex, Irina, lui Mihai și lui George, care vor să ajute mai consistent.

De la Cluj, draga de Adela îmi scrie:  SUNT OM DARNIC ȘI SUNT CONTAGIOASĂ!

În urmă cu 2 săptămani am mai dus un set de hăinuțe și jucării la un centru de ajutor pentru tinere mame și copiii lor. Aici merg fete care provin din familii uniparentale  sau  din centre de plasament și au nevoie de o direcție in viata. La centru primesc spirjinul de care au nevoie și sunt ajutate să își găsească un loc de munca și o locuință decentă, astfel încât copilașii lor să primească un minim necesar pentru un trai liniștit.  Cu transportul m-a ajutat verioara Dana și Super Nova înroșita, care la un moment dat ne-a rătăcit pe niște alei. Am cerut instrucțiuni  și ne-au ajutat doi băieței să ajungem la destinație. Tot copiii fac lumea mai buna…

Acum aștept alte donații de la prieteni, însă cea mai mare bucurie a fost să primesc un mail de la Gabriela care îmi scria: “Vreau și pot să ajut campania Oameni darnici”. Ea e prima persoană străină de mine, de prietenii mei, care mă contacteaza și care vrea să doneze câte ceva.

Vreau să le mulțumesc tuturor celor care au răspândit vorba despre Oamenii Darnici și celor care au scris despre noi. Mircea a pus un articol pe www.4student.ro , Mihai Goțiu  pe blog-ul lui, iar Mary ne-a pus la loc de cinste in paginile ziarului Clujeanul.

Îmi doresc ca sindormul donațiilor să se răspândească foarte mult, pentru ca și alți oameni care au nevoie de ajutor să primeasca măcar un mic sprijin. Așa că aștept cu drag ziua în care mailul îmi va fi plin de mesaje cu subiectul: “Adela, vreau și pot să ajut”.

Clujenilor și nu numai, hai, umpleți-i mailul Adelei!

Și dacă tot suntem la capitolul laude, cu mare bucurie vă anunț că oameni darnici își deschide filială și la Târgu Mureș! În persoana Dianei Iclanzan, care va aduna de la voi lucrușoare și le va duce unde va găsi de cuviință în zonă. Ei puteți să-i scrieți mail la iclanzandiana@yahoo.com . Diana, ca și Adela, e plină de entuziasm, e veselă și energică și dorește din tot sufletul să poată face ceva pentru cât mai mulți oameni care au nevoie, mai ales copii și bătrâni. Târgu Mureșul, hai, umpleți-i și voi mailul Dianei!

Vă mulțumesc din suflet tuturor!

Am pus din pungă în pungă hăinuțe, jucării, le-am mutat dintr-o parte în alta. Casa ei ca și ea mea. Plină de saci, de hăinuțe la uscat. Mai mult ca oricând, acestor copii nu poți să le duci lucruri prăfuite sau murdare. Trebuie atenție, să nu fie prea pufoase, că fac alergii. În plus, nu e de ajuns să le dai așa, orice jucărie, ci dacă tot facem ceva, să le dăm exact ce își doresc. Urși, mașinuțe, maimuțe. Am aflat de la Isabelle o chestie foarte tare. Celor foarte mici nu le plac jucăriile maro. Cât de mici? am întrebat. O să vezi.

Am decis să ducem doar jucării și dulciuri prima dată, ca să nu-i agităm prea tare. N-am avut probleme să intrăm la Budimex (M.S. Curie). Etajul 5 secția Oncologie pediatrică. Pe rând, i-am cunoscut pe Fabian, pe Ștefănuț, pe Găbița, pe Andreea, pe Cosmina. Și pe prea mulți alții. Cazuri în spital, drame pentru părinți, lecții de viață pentru oricare dintre noi, copii pentru ei înșiși. Niște copii fabuloși, veseli, vorbăreți, cuminți, bucuroși că primesc exact jucăriile pe care și le doresc. Copii care vor să trăiască, luptători, curajoși.

Isabelle îi știa pe fiecare, a scris și scrie despre fiecare. În afară de bani pentru operații, au nevoie de lucruri care să le mai aline din durere, măcar puțin. Pampers și lapte praf (Nan) pentru cei mici, șervețele, încălțări, papuci, pijămăluțe pentru cei mai mărișori, un Monopoly sau alte jocuri de genul acesta și jocuri pe calculator pentru cei mai mari. Pentru mamele care luptă alături de ei un pampers pentru copii, un săpun, un șampon, un prosop valorează aur. Dintr-un bon de masă de 8,72 lei (am primit donații bonuri de la mai mulți oameni și au prins extraordinar de bine) se pot lua 2 bucăți de piept de pui la grătar. În condițiile în care cina copiilor a fost ieri un orez fiert cu niște urme de legume și o zeamă maronie ce nu am idee ce era. Ca să lupte cu boala au nevoie de sistem imunitar puternic. Din ce???

Culoarul secției oncologie are pe dreapta și stânga niște acvarii. Nu poți să le numești saloane. Nu există nici măcar o urmă de intimitate. 20 de copii cu tot atâtea mămici în aceste acvarii. Nu ai loc nici să arunci un ac. Au un wc și câte o chiuvetă în cameră. Nu în fiecare. Copiii din România nu mor neapărat de cancer, ci de complicațiile apărute pentru că nu primesc medicamentația necesară nici măcar pentru febră. Nurofen. Banal pentru noi, nu? Vital pentru ei.

Hăinuțe și încălțări se adună și pentru ei și pentru cei de la Valea Plopului (mâine merg la ei cu o dubă și 2 mașini pline) și e minunat. Dar copiii și mamele de la Budimex și de la Fundeni, unde voi merge săptămâna viitoare, au nevoie concret de pampers, șervețele, Nurofen, creme pentru iritații la funduleț, lapte praf Nan.

Ce rugăminte am eu la voi? Să nu plângeți, să nu vă întristați, nu de lacrimile noastre au nevoie. Ci să preluați mesajul meu și al Isabellei (la ea fiecare copil în parte are povestea și conturile unde se pot face donații), să ajungă la cât mai multă lume. Când puteți, să cumpărați un săpun, niște scutece, un lapte praf și să-mi dați un semn și voi fi la voi să le preiau și să vă mulțumesc. Din banii adunați la oamenidarnici și din bonurile primite voi da și Biancăi și Ștefaniei, am cumpărat dulciuri și rechizite și pentru cei de la Valea Plopului și pentru copiii din spitale. Și cel mai mic ajutor de la noi înseamnă enorm pentru ei. Vă mulțumesc că sunteți oameni.

Știți de ce sunt copiii prezentați de Isabelle steluțe de mare? De la povestea asta:

Un om de afaceri aflat în vacanţă se plimba într-o zi pe o plajă.

Pe plajă erau multe steluţe de mare, aduse de val.

Observă un băieţel care aduna fiecare steluţă şi o arunca înapoi în apă.

Vrând să-i dea o lecţie de viaţă, omul de afaceri se apropie de băieţel şi îi spuse:

- M-am uitat la tine văzând ce faci şi mi-am dat seama că ai o inimă bună şi că le vrei binele. Însă îţi dai seama câte plaje sunt pe aici? Şi câte steluţe de mare mor în fiecare zi pe ele? Nu crezi că ar fi mai bine să faci altceva în timpul pe care îl pierzi salvându-le? Crezi că, salvând câteva steluţe de mare, contează?

Băiatul se uită la el, se aplecă şi luă o steluţă de mare pe care o aruncă în ocean, şi-i spuse:

- Pentru asta contează.

calculatoare, pe care master Escu mă va ajuta să le primenesc ca să le pot duce în stare perfectă de funcţionare.

Ieri am făcut deja un pachet cu hăinuţe, dar şi pampers şi şerveţele de curăţat, câteva săpunuri şi periuţe şi paste de dinţi, pentru 3 bebeluşi de la Iaşi, ai căror părinţi (2 mame singure şi un tată abandonat de soţie) se descurcă foarte greu. Am aflat de la ei de la o prietenă învăţătoare care mi-a povestit foarte emoţionată cum fiecare din aceşti părinţi luptă pentru copilaşi, dorindu-şi să-i crească, nu să-i abandoneze, în ciuda faptului că viaţa e extrem de grea. Sunt convinsă că nu vă veţi supăra că pe lângă cele 5 locaţii clar specificate pe site, vom mai ajuta şi pe alţii, atât cât putem.

De asemenea, sunt foarte fericită şi încântată să vă spun că în cont s-au adunat până acum 1.510 lei de la Anto, Isa, Robert Lukacs, Bogdan şi Jane care au donat chiar de 2 ori, şi de la Adi care a trimis tocmai de la Sâmbăta un plic foarte generos. Şi Clarisa Cor y amor a făcut o donaţie, după ce am achiziţionat nişte superbe inele de la ea, m-a rugat ca banii să-i pun în cont.

În ideea în care deja s-au adunat foarte multe lucruri, e păcat să le ţin aiurea până în septembrie, aşa că am decis să devansez zilele de dus sacii la locaţii. Peste două săptămâni mă vor ajuta mama şi Cati să duc multe multe la Chitila. Apropo, vă

rămăsesem datoare cu nişte poze din acea genială zi când am dus cu Pedro şi Mielu cele 4 paturi la Chitila.

Peste 3 săptămâni mă voi întâlni cu acei tineri care sunt infectaţi cu HIV şi le voi duce, în afară de haine şi încălţăminte, prosoape, perne şi ceva cosmeticale (săpun, pastă, periuţe, etc). Tot pe atunci voi ajunge, voi vedea care dintre voi mă va ajuta cu încă o maşină, la Casa Soarelui. La copilaşii drăgălaşi de care au grijă Fraţii Marist, din zona Apusului, voi ajunge, tot aşa, cu ceva ajutor, cu haine, jucării, cărţi şi calculatoare pe la începutul lui august. Cel mai lung şi mai încărcat drum, la Valea Plopului, va fi pe 15 august. Am stabilit deja cu Dan Şelaru că vom avea ajutor materializat în dubă încăpătoare.

Ce înseamnă toate astea? Că ce se întâmplă e minunat! Că sunt convinsă că şi mai departe, pentru la iarnă, de sărbători, vom avea ce şi de la cine aduna lucruşoare pentru a-i bucura puţin pe cei care au atâta nevoie. Ştiţi că adunaţi, toţi copiii şi tinerii pe care îi ajutăm sunt în jur de 250? Vi se pare puţin?

Înainte de a vă mulţumi personal, vreau să vă spun ceva minunat. Acum o lună, Adela îmi scria că vrea să-mi fure ideea şi la Cluj, acolo unde locuieşte ea. Zilele trecute mi-a dat marea veste: s-a pus în mişcare! “LIIIIAAAAA!!!!!!!! Uau, am primit prima donatie din partea unei tipe care lucreaza la 24 Fun aici in Cj. Maine ma intalnesc cu ea sa discutam si o evetuala promovare pt actiune“. A găsit un centru de copii cu dizabilităţi unde este nevoie de haine, cărticele, dar şi produse mai speciale (pampers pentru mai mult de 20 kg, prosoape, săpun, periuţe şi pastă de dinţi). Vă rog din suflet, voi cei din zona Clujului sau care ştiţi oameni în Cluj, ajutaţi-o! Îi puteţi scrie la adresa adela.rusu@gmail.com şi după cum i-am auzit vocea la telefon, e o drăguţă şi o energică şi o entuziastă.

Doresc să vă mulţumesc încă o dată fiecăruia dintre voi, cei care v-aţi dovedit deschişi şi darnici. De la Sibiu m-am întors cu lucruşoare de la Rhodi, care la rândul ei adunase de la Ramoo şi Dorina. La Braşov mi-a făcut o mare plăcere să mă întâlnesc cu Răzvan, cu Adina Dush şi cu Doina, mama lui Cristi (care tocmai din Belgia a dorit să ajute cumva). În Bucureşti, ca o Ana lui Manole umblând de nebună prin ploaie, tunete şi fulgere, m-am văzut şi am băut cafele cu Roxana, Mihaela şi Oti, Jane, Ada, Cornelia Marmoţica (la rândul ei a adunat lucruşoare şi de la Loredana şi Cristina), Alin Pamflezistul, Mihai V., Mona Stef, Ioana Mirică, Sofia, sora Antoanetei, draga mea Oana. Prietenul Nick m-a ajutat să aduc acasă calculatoarele donate de frumoasa anonimă care a donat şi paturile. Un “mulţumesc” special vreau să-i spun lui Cristi, tatăl lui Gruia, care şi-a găsit timp să se întâlnească cu mine, deşi urma să plece cu Gruia la operaţie în China în mai puţin de 2 săptămâni. Din tot sufletul le doresc să fie un succes intervenţia.

De săptămâna viitoare, după ce mă întorc din odiosul team-building unde voi pleca într-o oră, mă voi vedea cu Răzvan, Maria Magie noire, Gilda, Anuşca, Daniela, Bianca, Dan Burlacu, tiza Lia şi sper eu că vor mai apărea nume pe parcurs. În plus, aştept un pachet special tocmai din Germania, de la Die Christine.

Dacă am uitat pe cineva, vă rog să mă iertaţi şi să mă trageţi de mânecă.

Am o mare rugăminte la voi: fiţi mândri de voi şi bucuraţi-vă! Sunteţi minunaţi. Şi faceţi ceva special şi frumos. Daţi mai departe măcar bucăţi din ce am scris. Să vadă lumea că se poate. Că nu suntem ignoranţi, muţi şi orbi. Şi poate vor apărea şi alţii, care până acum poate nu au ştiut că se poate face un gest simplu care înseamnă enorm. Vă mulţumesc!

Respectiv, despre o campanie de donat şi colectat lucruri pentru oameni care au nevoie de ele. Fiecare dintre noi are pe acasă diverse obiecte încă bune de care nu mai are nevoie, nu? Haine, pantofi, pături, jucării, un calculator vechi, un radio, cărţi de colorat, creioane, acuarele. Şi ştiţi foarte bine că există oameni şi copii care au mare nevoie de ele.

E foarte uşor să dăm mai departe. Voi le adunaţi, ne daţi un semn şi noi venim să le colectăm. Singura rugăminte ar fi, pe cât posibil, să daţi lucrurile curate, pentru a ne fi nouă mai uşor.  Timp e destul, pentru că vom aduna lucruri de la voi până pe 15-20 septembrie, când intenţionăm să le ducem unde e nevoie. De asemenea, deocamdată ne limităm la Bucureşti şi împrejurimi, dar ar fi minunat ca alţii să ne fure ideea şi în alte oraşe

Există un precedent, despre care puteţi citi AICI. Mult mai puţin organizat, dar cu nişte rezultate spectaculoase. Tocmai de-aia ne-am gândit că e nevoie de un site dedicat exclusiv acestei acţiuni, unde să găsiţi toate informaţiile necesare.

Ca şi atunci, spun şi acum: locurile unde vom duce lucrurile sunt publice, puteţi afla de pe net sau mergând chiar acolo, că sunt locuri reale, cu nevoi reale.  Din păcate, în multe cazuri au avut parte de probleme din partea autorităţilor sau a ziariştilor prea dornici de senzaţional, aşa că le e cam teamă de publicitate. Fotografii cu copii şi oameni bolnavi nu voi publica niciodată. Nu e moral, nici deontologic. E dreptul lor la intimitate. Pentru cei mai suspicioşi, dar care vor să ne fie alături, facem o invitaţie: veniţi cu noi acolo, atunci când vom duce lucrurile.

Scopul principal al acestei acţiuni e de a aduna lucruşoare ce pot fi folosite mai departe. Dar există oameni care vor să ne ajute de departe, aşa că am pus la dispoziţie un cont unde cei care doresc pot dona o anumită sumă. Din banii strânşi se vor cumpăra lucruri de care e nevoie şi nu pot fi refolosite: prosoape, periuţe şi pastă de dinţi, săpun, detergent.

Ştiu că atunci când e vorba de bani, oamenii sunt mai circumspecţi. Tot ce pot să ofer ca dovadă de corectitudine sunt extrasele de cont lunare, din care să reiasă că doar au intrat bani, nu au fost şi scoşi. La sfârşit, suma finală va fi cheltuită pentru produsele de mai sus şi vor exista facturi. Mai mult de atât, există încrederea voastră şi decenţa şi corectitudinea noastră.

Mulţi dintre cei care şi-au arătat deja interesul în a ne ajuta, doresc să rămână anonimi. Deşi eu v-aş pupa şi lăuda pe toţi şi v-aş scrie numele cu litere maaari, o să las la latitudinea voastră dacă doriţi să ajutaţi anonim sau nu. Îmi permit să nominalizez două persoane speciale, care şi-au oferit ajutorul chiar de la momentul ideii. Prima donaţie a venit de la domnul Escu şi constă în acest frumos site, cu tot ce ţine de ajutorul tehnic. A doua donaţie a venit în bani (şi nu puţini), tocmai din Grecia, de la Isabela, soţul ei şi cele 3 superbe fiice ale lor.  Isabela nu mă cunoaşte faţă în faţă, dar mi-a spus că a trimis aceşti bani “ca să-mi crească aripile”.  La fel a făcut şi draga mea Antoaneta, tocmai din Canada. Şi mi-au crescut aripi tare frumoase. Eu le mulţumesc din suflet şi vouă vă mulţumesc anticipat.

Ştiu că vor exista şi voci neîncrezătoare, poate chiar şi critici. Ni le asumăm pe toate. Deşi am prefera critici constructive. De asemenea, orice alte idei sunt bine-venite.

Oameni dragi, vă aşteptăm alături de noi, aşa cum puteţi şi vă face plăcere. Vă mulţumim!